Cum să ne cercetăm dacă suntem în credinţă?

Cum să ne cercetăm dacă suntem în credinţă?

Cel mai mare păcat al lumii româneşti astăzi este păcatul necredinţei şi asta pentru că cei mai mulţi nu ştiu de Dumnezeu, îl neglijează, fără să aibă conştiinţa faptelor lor.
 Sunt oameni care susţin că au credinţă în Dumnezeu, dar nu ştiu să-ţi spună ce fac ei pentru credinţa lor.
 Sfântul Apostol Iacob spune destul de clar: „Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este“ (Iacov 2:26).
Deci, dacă facem fapte de credinţă, dacă ne rugăm dimineaţa, seara şi la masă, dacă ne rugăm cu rugăciunea minţii, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, dacă spunem mereu rugăciuni în mintea noastră, dacă ne păzim mintea prin
rugăciune, înseamnă că credem.
 Dacă postim în zilele de post, înseamnă că credem.
 Dacă mergem la Biserică în zilele de duminică şi de sărbători, înseamnă că credem. 
Aşadar, oamenii care zic că au credinţă în Domnul Iisus Hristos şi nu împlinesc poruncile Lui, aceia nu au credinţă şi nu-L iubesc pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ne spune prin gura Sfântului Evanghelist Matei 16:26: „Cei va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?“