......DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ

                   La un mare duhovnic din Ţara Făgăraşului, a venit odată un   
                   cetăţean şi i-a zis: - Părinte, am făcut un păcat mare, mare, mare de   
                   tot. - Bine, dar poţi să-l spui? - Da (zice el), cum să nu-l pot spune,   
                    ca doar îl ştie tot satul.Păi bine, atunci spune-l.
                - Părinte, am omorât pe un fiu al meu. M-am bătut cu soţia, el s-a   
                    băgat între noi şi, fără să vreau, l-am lovit şi a murit. Am făcut   
                    pentru asta nouă ani de închisoare. Precum părintele acesta nu   
                   dădea mai mult de 3 ani canon, s-a gândit că ajunge cât a stat la   
                    închisoare, dar, înainte de a-i da dezlegare să se împărtăşească, l-a   
                    întrebat: - Duminica, la Biserică, mergi dumneata? El a zis:   
                  - Nuuu! - Dar spui dimineaţa, seara şi la masă rugăciuni? El a   
                   răspuns: - Nuuu! - Dar post ţii cel puţin miercurea şi vinerea? El a   
                     zis: - Nuuu! Şi atunci părintele i-a spus: - Măi omule, păcatele   
                    acestea pe care le faci acum sunt mai mari decât cel dinainte.   
                  Pentru că acela l-ai făcut într-o clipă şi fără voia ta, pe când   
                  acestea le faci cu bună ştiinţă. Cei care n-au omorât oameni,   
                  merg la Biserică, postesc şi se roagă, iar dumneata nu mergi.     

 Deci, nu l-a împărtăşit, nu pentru că omorâse un om, ci pentru că   
        trăia într-un sistem de păcătuire.