Odată, nu demult în vremurile noastre un creştin ortodox se îndrepta
către casă cu maşina lui. La ieşirea dintr-un oraş, un cetaţean i-a făcut
semn cu mâna să-l ia şi pe el, cum se mai spune la ocazie. L-a luat în maşină dar când au ajuns următoarea localitate, trecând prin dreptul unei
Sfinte Biserici Ortodoxe soferul s-a închinat şi a spus: „Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul cel iubit al lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea
Curatei Maicii Tale, şi ale tuturor Sfinţilor, mântuieşte-mă pe mine
păcătosul robul tău“. Cel care se urcase în maşină era de altă credinţă şi
l-a întrebat: „Domnule, ce faci, dumneata vorbeşti cu zidurile?“ Dar
n-a apucat să-i răspundă şoferul că a sunat telefonul pasagerului. După ce
a terminat convorbirea l-a întrebat şoferul pe pasager: „Dar dumneata
ce faci domnule, vorbeşti cu plasticul acela pe care-l ţii în mână,
adică cu celularul? Nu domnule, eu nu vorbesc cu celularul ci prin
intermediul lui vorbesc cu cel mai bun prieten al meu. Ei, vezi şi eu
tot aşa nu am vorbit cu zidurile Sfintei Biserici ci prin intermediul ei
am vorbit cu Dumnezeul meu prin rugăciune“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu