Credinţa din suflet este asemenea unui prunc

Credinţa din suflet este asemenea

 unui prunc

        Ce este credinţa? În ce constă ea? Cum putem verifica dacă avem credinţă? La aceste întrebări iată cum răspunde Sfântul Tihon de Zadonsk:  „Iisus Hristos este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul mântuirii; fără o credinţă adevărată şi vie în El nimeni nu se va putea mântui.
         Pentru a crede cu adevărat şi din toată inima în Iisus Hristos trebuie să-l recunoaştem ca fiind Dumnezeu adevărat, ca fiind Mesia Cel prezis de prooroci şi trimis de Tatăl, ca fiind Mântuitorul şi Răscumpărătorul personal al fiecărui om. 
         Orice om trebuie să-şi însuşească dragostea Lui şi gândurile, şi faptele Lui. Acesta este izvorul credinţei adevărate, vii, născute din inimă: să-L numim Dumnezeu din tot sufletul: Dumnezeul nostru. Aşa spune spune Sfântul Apostol Pavel: trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine (Galateni 6:20)
         Astfel spune şi Sfântul Apostol Toma: Domnul meu şi Dumnezeul meu, deşi El este Domnul şi Dumnezeul tuturor. Această însuşire a lui Dumnezeu se arată în multe locuri din Sfânta Scriptură, dar mai ales în psalmi, unde psalmistul David îl numeşte Dumnezeu: Împăratul
meu, Dumnezeul meu, luminarea mea, apărătorul meu. 
       Tot aşa şi Dumnezeu se numeşte pe Sine Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, pentru credinţa acestora în El, cu toate că este Dumnezeul tuturor.
        Credinţa din suflet este asemenea unui prunc care se lipeşte de mama sa (Sfânta Biserică Ortodoxă este mama noastră spirituală) şi care vrea să se afle mereu în prezenţa ei (să fie in fiecare duminică prezent la Sfânta Liturghie), întinzându-şi pentru orice trebuinţă (încercări, ispite, necazuri, strâmtorări) mânuţele spre ea. Cel care are această credinţă nu va suferi să păcătuiască, ci se va feri de săvârşirea răului, ştiind că Hristos, Răscumpărătorul său, a băut paharul amar al

suferinţelor pentru păcatele tuturor“.