Negustorul bogat şi pantofarul

Negustorul bogat şi pantofarul

         Un negustor bogat ştia un pantofar care lucra duminica. Întrebându-l de ce lucrează duminica, pantofarul s-a plâns că are o familie grea iar pentru a o putea susţine trebuie să lucreze şi duminica. 

        Negustorul s-a oferit să-i plătească el, timp de o jumătate de an, banii pe care i-ar câştiga

duminica. După o jumătate de an l-a întrebat: „Cum îţi merge?“. „De atunci îmi merge bine, am reuşit să-mi cumpăr şi o vacă“. 
        Deci, ţinerea zilelor de duminică nu aduce pagubă. eu încerc să respect sarbatorile,ca dacă nu am observat că mi se întâmplă câte ceva de Sfânta Maria,de exemplu,nu am făcut nimic toată ziua dar seara,am văzut claia de haine şi am zis că trebuie călcate, nu ştiu ce mi-a căşunat pe ele. De obicei nu calc decât dacă dorm copiii sau e soţul acasă, dar de data asta nu ştiu de ce nu m-am putut abţine. La un moment dat, de curiozitate, Larisa a pus mâna pe talpa fierului de călcat şi s-a ars la degetele.
         În secunda aia am zis: e sărbătoare, nu trebuia să calc. Eram chiar la ultima haină, un tricou
de-a lui Mircea dar şi dacă aş mai fi avut m-aş fi oprit în momentul acela. În zile de sărbătoare sau duminica spăl vase, fac mâncare dacă e cazul, dar ceva simplu, nu frământ aluat, nu coc, nu aspir, nu fac curăţenie. 
         Soţul meu nu se tunde şi nu mă lasă nici pe mine la coafor vinerea, nu merge nici măcar la servici de Paşte şi de Crăciun, chiar dacă e chemat şi chiar dacă e plătit dublu. În Biblie se spune aşa, despre ziua de odihnă (care e duminica):

Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi

nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfânta, ci vei

socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de

Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti

cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni, atunci vei afla

desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile

cele mai înalte ale ţarii şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov,

căci gura Domnului a grăit acestea (Isaia 58 :13).