Biserica Ortodoxă Bârza SITE OFFICIAL: Cuvinte de învățătură ale Sfântului Antonie cel Mare

Biserica Ortodoxă Bârza SITE OFFICIAL: Cuvinte de învățătură ale Sfântului Antonie cel Mare“Nimic din cele ce sunt în lume sa nu se cinsteasca mai mult decât dragostea lui Hristos”

“Domnul a zis: Împaratia cerurilor este înlauntrul vostru. Deci fapta cea buna are trebuinta de singura vointa noastra, fiindca în noi este si din noi se alcatuieste; pentru ca sufletul fiind dupa fire nematerial, asa se alcatuieste si fapta buna.”

“Celui ce voieste binele, si Dumnezeu îi ajuta spre cele bune. Sa nu ziceti: “Am zabovit atâta vreme întru pustnicie”, ci mai vârtos, ca si cum abia ati fi început, în fiecare zi sârguinta sa o cresteti. Caci viata oamenilor este cu totul scurta fata de veacurile cele ce vor sa fie, încât vremea vietii noastre este nimic pe lânga viata cea vesnica.”

“Când toti acesti 80 de ani sau si 100, vom petrece întru pustnicie, nu vom împarati asemenea 100 de ani ci în locul celor 100, în vecii vecilor vom împarati.”

“Ca nu sunt vrednice patimirile vremii de acum, pe lânga slava ce are sa se descopere pentru noi.”

“Ca tot pamântul este prea mic pe lânga tot cerul, deci chiar daca peste tot pamântul vom fi stapânitori si ne vom lepada de el, iarasi nici un lucru vrednic nu este pe lânga Împaratia Cerurilor. Putin lasi si însutit primesti.”

“Pentru aceasta nimeni din voi sa nu aiba vreo pofta de a câstiga ceva; caci ce câstig este de a dobândi cele pe care nu le luam cu noi? Deci, mai vârtos pe acelea sa le câstigam, pe care le putem lua cu noi, care sunt: întelepciune, dreptate, cumpatare, barbatie, pricepere, dragoste, iubire de saraci, credinta în Hristos, nemâniere, iubire de straini, pe acestea câstigându-le le vom afla acolo mai înainte de noi, facându-ne primire în pamântul celor blânzi.”

“Este bine a cugeta la graiul apostolului: “în fiecare zi pot sa mor”. Si daca noi am fi ca si cum am muri în fiecare zi, asa vom trai si nu vom pacatui. Iar cuvântul cel zis este înteles astfel: ca sculându-ne în fiecare dimineata sa socotim ca nu vom ajunge pâna seara. Si iarasi vrând sa adormim, sa socotim ca nu ne vom scula dimineata. Asa aflându-ne în fiecare zi, asa traind, nu vom pacatui, nici nu vom avea pofta de vreun lucru, nici nu ne vom învistieri pe pamânt, ci ca cei ce în fiecare zi asteptam sa murim, vom fi lipsiti, si tuturor greselile le vom ierta, iar pofta desarta sau alta placere întinata nicidecum nu vom avea, ci ca de la niste lucruri trecatoare ne vom întoarce, nevoindu-ne de-a pururea, si mai înainte vazând ziua judecatii. Caci de-a pururea frica cea mai mare si îngrijirea chinurilor risipeste cea mai mare parte a placerii si dezmierdarii si ridica sufletul care se pleaca catre dânsa.”

“Nimeni nu se va judeca pentru ca nu le-a stiut, nici se fericeste pentru ca le-a învatat si le-a cunoscut, ci într-acestea fiecare va avea judecata, daca a pazit credinta si daca a împlinit poruncile lui Dumnezeu curat.”

“Sa nu ne trândavim ca Iuda, vânzatorul, care pentru o noapte a pierdut si osteneala vremii trecute. Pentru lenevire Dumnezeu se va mânia asupra noastra.”

“Mai întâi sa cunoastem aceasta, cum ca vrajmasii nu se numesc “diavoli”, adica rai, pentru ca asa au fost facuti ei; caci Dumnezeu n-a facut nici un lucru rau, ci i-a facut buni; dar dupa ce au cazut din cereasca întelepciune, tavalindu-se împrejurul pamântului, pe elini i-a amagit prin naluciri, iar pentru noi crestinii pizmuindu-ne, toate le misca, vrând sa ne împiedice de la înaltarea la ceruri ca sa nu ne suim noi acolo de unde au cazut ei”.

“Când va veni vreo nalucire, sa nu cadeti mai înainte în frica, ci îndraznind, întrebati întâi: “Ce este? Cine esti tu si de unde vii?”, caci este semn al netulburarii a întreba asa. De va fi aratare a sfintilor, deplin te va adeveri pe tine, iar de va fi a diavolilor se va slabi. Diavolul nu poate nimic sa faca, ci se foloseste de ce ai în tine. De aceea pururea rugaciunea sa ai în gând si credinta tare ca Domnul biruie si numele lui Hristos pomenit.” “Domnul este cu mine, de cine ma voi teme?”

“Dar nu se cade sa ne temem de îngrozirile lor, caci prin rugaciuni, postiri si prin credinta întru Domnul acelea cad îndata, însa si dupa ce cad, nu înceteaza, ci iarasi se apropie cu maiestriile si vicleniile. Dar nici asa nu se cade a ne teme de nalucirile acestora, caci nimic nu sunt si repede pier, mai ales daca cineva se îngradeste cu credinta si cu semnul Sfintei Cruci. Dar diavolii nu pot nimic, ci numai cu nalucirile se  ispitesc a ne înfricosa. Ba înca nici asupra porcilor n-au stapânire, caci ei rugau pe Domnul, precum este scris în Evanghelie, zicând: “Da-ne noua voie sa ne ducem în turma de porci”. Si daca nici asupra porcilor nu au stapânire, apoi cu mult mai vârtos nu domnesc peste oamenii cei facuti dupa chipul lui Dumnezeu. Deci, de Dumnezeu se cuvine a ne teme, iar pe diavoli a-i defaima ca pe niste neputinciosi si nicidecum a ne teme de dânsii.”

“Deci începând si pasind pe calea faptei bune, la cele dinainte, nimeni sa nu se întoarca la cele dinapoi, ca femeia lui Lot, mai ales ca Domnul a zis “Nimeni punând mâna pe plug si întorcându-se înapoi, este îndreptat spre Împaratia Cerurilor”. Iar a se întoarce nu este altceva decât ca s-a cait si cugeta iarasi la cele lumesti.”

“Asa el catre toti care veneau la dânsul, de aceasta porunca, adica de a crede în Domnul, a-L iubi si a se pazi de gânduri întinate si de dezmierdari trupesti; a nu se amagi cu saturarea pântecelui, si a fugi de slava desarta, a se ruga adeseori, a cânta psalmi înainte de culcare si a învata pe de rost poruncile din dumnezeiestile Scripturi, apoi a pomeni faptele sfintilor, ca urmând râvnei acestora sa se puna la rânduiala sufletul, aducându-i-se aminte de poruncile lui Dumnezeu. Si mai ales îi sfatuia sa cugete adeseori la graiul Apostolului: “Soarele sa nu apuna întru mânia voastra. Si aceasta de obste s-o socoteasca, ca nu numai întru mânie, ci nici într-alt pacat al nostru soarele sa nu apuna”