Rugaciunea în Biserică
Cand stai in biserica sa fii ca in cer cu Dumnezeu, fiindca in biserica totul este ceresc.
Aici rugaciunea de obste
nu este pentru vreun lucru lumesc, ci pentru mantuirea sufletului,
pentru iertarea de pacate, pentru sporirea in fapta buna si daruirea
nemuririi sufletelor noastre: rugaciune pentru toti.
Toata grija lumeasca trebuie lepadata cand intram in biserica si stam in ea.
Cei care merg la slujba dupa ce au mancat isi iau de bunavoie o povara
nefolositoare si chiar vatamatoare, asurzindu-si dinainte sufletul in ce
priveste rugaciunea, oprind gandurilor sfinte si simtamintelor sfinte
calea spre el. Trebuie sa ne ferim cat putem de mult sa mancam inainte
de slujba. Trebuie sa ne amintim ca imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura (Rom. 14, 17), adica nu poate imparati Dumnezeu in inima ingreunata cu imbuibarea si bautura.
In timpul slujbelor, in timpul savarsirii tuturor Tainelor si rugaciunilor sa fii increzator ca un copil fata de parintii lui.
Tineretul care a tot invatat si n-a bagat nimic la cap merge rareori la
biserica si indeobste nu se ingrijeste de lucrarea educarii sale
duhovnicesti, socotind-o ca nefolositoare si dedandu-se grijilor
lumesti.
La acest lucru trebuie luat aminte: este rod al trufiei, lipsei
de maturizare duhovniceasca.
Ei socot ca a merge la biserica si la
slujbele de obste este treaba poporului de rand si a femeilor, uitand ca
in biserica slujesc cu frica alaturi de oameni ingerii, socotind acest
lucru drept o mare fericire pentru sine.
O, sfanta biserica! Ce bine, ce dulce e sa se roage in tine omul! Caci
unde este rugaciunea inflacarata, daca nu intre zidurile tale, inaintea
prestolului Dumnezeiesc si inaintea fetei Celui ce sade pe dansul? Cu
adevarat, sufletul se topeste de umilinta rugaciunii si lacrimile curg
pe fata precum apa. Dulce e sa te rogi pentru toata lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu