DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ

Au trecut aproape 2000 de ani de când, în anul 40 după Hristos, în Scyţia Minor, adică în Dobrogea, a poposit întâiul chemat al lui Iisus Hristos, respectiv Sfântul Apostol Andrei, care a încreştinat poporul român şi, de atunci, poporul nostru nu a fost decât CREŞTIN-ORTODOX. Marele nostru poet naţional, Mihai Eminescu, spunea că: „SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ ESTE MAICA NEAMULUI NOSTRU“. În fapt, strigăm în viaţă, cel mai adesea, două nume: DOAMNE şi MAMĂ, adică, exact de unde ne tragem.

În liniştea dimineţilor de duminică şi în sărbători, (când este cruce roşie în calendar), se aud clopotele Bisericilor, care-i îndeamnă peoameni să nu se lase robiţi de lucruri lumeşti sau amăgiţi de faptepăcătoase, ci să vină la Sfânta Biserică spre a li se da hranăduhovnicească. DUMINICA NU ESTE O ZI A OMULUI, CI ESTEO ZI A DOMNULUI (DIES DOMINICA), ŞI DE ACEEA TREBUIECONSACRATĂ LUI DUMNEZEU. Biserica Ortodoxă este un lăcaşsfânt, este „POARTA DE INTRARE ÎN CER“, iar turlele ei sunt parcă nişte degete uriaşe, care ne arată că acolo sus, în cer, este Cel pe care Îl căutăm şi tot acolo „ADEVĂRATA NOASTRĂ PATRIE“: „UITĂ-TE ÎN STÂNGA ŞI ÎN DREAPTA, DAR MAI UITĂ-TE ŞI ÎN SUS!“ (Sfântul Ciprian).

Omul este format din trup muritor şi suflet nemuritor. „Să punem mai întâi caii şi apoi căruţa, adică mai întâi sufletul şi apoi trupul“. Deci, ne ajung cele şase zile acordate trupului, căci săptămâna are 168 de ore şi, din acestea, măcar două ore să le întrebuinţăm pentru a merge laSfânta Biserică, să-I dăm slavă lui Dumnezeu, pentru ajutorul ce ni l-adat în cursul săptămânii şi să-I cerem cele ce ne mai trebuie spremântuire.

CÂŢI DINTRE NOI FAC ACEASTĂ SOCOTEALĂ?

CÂŢI DINTRE NOI, DIN ACEASTĂ SOCOTEALĂ,

ÎNŢELEG IUBIREA NEMĂRGINITĂ ŞI PURTAREA DE

GRIJĂ A LUI DUMNEZEU ???

Să mergem la Sfânta Liturghie, dar acum, acum când încă mai avem picioare zdravene, când încă mai suntem în putere. „Las’ că mergi duminica viitoare la Biserică“ este îndemnul diavolului. „Nici duminica asta să nu lipseşti de la Biserică“ este îndemnul lui Dumnezeu. A merge la Biserică în fiecare duminică este O DATORIE SFÂNTĂ, este o poruncă. Cea dintâi poruncă a Bisericii ne obligă în acest sens („Să participăm cu evlavie la Sfânta Liturghie, în Duminici şi sărbători“) şi, cu atât mai mult, cea de-a patra poruncă dumnezeiască: „ADU-ŢI AMINTE DE ZIUA ODIHNEI (DUMINICA) SĂ O SFINŢEŞTI…“. Păi, cum sfinţeşti duminica? Dormind? Gătind?Spălând? Mergând la piaţă? Mergând la târg? Lucrând pe câmp? Arând?Prăşind? Săpând?…

Dacă duminica nu mergem la Sfânta Liturghie, înseamnă că-I întoarcem spatele lui Dumnezeu. Iar când sufletele noastre vor ajunge în faţa lui şi vor fi judecate, atunci şi El ne va întoarce spatele zicându-ne: „Mergeţi de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic… Adevărat grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi “

Să luăm aminte la cuvintele unui preot, care ne învăţa că nu trebuie să muncim duminica fiindcă toţi banii câştigaţi, de fapt în păcat, îi vom pierde într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu: pe medicamente, la doctori, pe amenzi la poliţie, ni-i fură hoţii, vine o grindină, vine o secetă mare, o revărsare de ape Şi atunci cu ce ne-am ales? NE-AM ALES CU PAGUBA ŞI CU PĂCATUL ! Amintiţi-vă că Dumnezeu nui-a binecuvântat pe israeliţii lacomi, care au lucrat în ziua de odihnă şi,când au ieşit să adune mană au găsit-o stricată şi plină de viermi. Aşa aurămas israeliţii în corturile lor să-L laude pe Dumnezeu. Aşa să rămânemşi noi creştinii în Biserica Ortodoxă în fiecare duminică să-L lăudăm peDumnezeu. Dacă însă un creştin – ortodox este angajat la un patron şiacesta îl obligă să lucreze duminica, lipsindu-l astfel de slujba Sfintei Liturghii, păcatul şi paguba sunt numai ale patronului.

SĂ NU UITAŢI NICIODATĂ OAMENI BUNI: „SUNTEM

SĂRACI PENTRU CĂ MUNCIM DUMINICA, NU

PENTRU CĂ NU MUNCIM, DECI LUCRUL DE

DUMINICĂ NU ÎMBOGĂŢEŞTE NICIODATĂ PE

NIMENI, CI DIMPOTRIVĂ, ÎL SĂRĂCEŞTE!“

Cineva a fost întrebat de un preot: „Ce faci dumneata Duminica, atunci când ar trebui să mergi la Biserică?“ Şi el a răspuns: „Mă uitla televizor!“ Preotul l-a întrebat: „Ştii dumneata ce înseamnă asta? Înseamnă că ai televizorul în faţă şi pe Dumnezeu în spate! Du-te acum şi mută televizorul în spate şi pe Dumnezeu în faţă!“ Bine maizicea bunica mea: „DUMINICA NICI RĂDĂCINILE DE PĂMÂNTSĂ NU LE SCUTURI“.

Iată ce făceau bunicii şi străbunicii noştri. Sâmbătă spre seară, când bătea clopotul de vecernie, dacă se aflau pe câmp, opreau lucrul, dejugau boii, iar când clopotul se oprea, înjugau boii din nou şi plecau acasă la odihnă până luni dimineaţa. Există oameni şi chiar destul de mulţi, care se ruşinează să meargă la Sfânta Biserică. Ruşinea aceasta este sigur de la diavol, care caută pieirea noastră. Să ne aducem aminte că şi de Noe au râs oamenii când făcea o corabie pe uscat, dar el nu s-a ruşinat, ci a respectat porunca lui Dumnezeu de a face corabia. CEI CARE AU RÂS DE EL S-AU ÎNECAT, IAR NOE A SCĂPAT. Corabia lui Noe cea de odinioară, plutind peste puhoaiele potopului, preînchipuia Sfânta Biserică Ortodoxă = Corabia mântuirii peste puhoaiele pierzării. Deosebirea este că în timp ce corabia lui Noe a fost închisă de Dumnezeu pe dinafară şi nimeni n-a mai putut intra, „Corabia Biserică“, cea cu cruce pe catarg, are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni învălmăşiţi de puhoaiele păcatelor, după cum spunea Păarintele Arsenie Boca. Acolo era Noe, aici este Hristos, iar în valurile păcatelor este ucigaşul înecând pe oameni. Şi noi, asemenea cu Noe, să nu ne ruşinăm a respecta porunca a patra din Decalog şi să ne construim «corabia sufletului». Este bună ruşinea, ba chiar foarte trebuincioasă, dar numai pentru a nu săvârşi fapte urâte şi rele. Diavolul ne ia ruşinea când păcătuim şi ne-o dă când să ne spovedim sau când vrem să mergem la Biserică.

La un mare duhovnic din Ţara Făgăraşului, a venit odată un cetăţean şi i-a zis: - Părinte, am făcut un păcat mare, mare, mare de tot. – Bine, dar poţi să-l spui? – Da (zice el), cum să nu-l pot spune, că doar îl ştie tot satul. – Păi bine, atunci spune-l! – Părinte, am omorât pe un fiu al meu. M-am bătut cu soţia, el s-a băgat între noi şi, fără să vreau, l-am lovit şi a murit. Am făcut pentru asta nouă ani de închisoare. Precum părintele acesta nu dădea mai mult de 3 ani canon, s-a gândit că ajunge cât a stat la închisoare, dar, înainte de a-i da dezlegare să se împărtăşească, l-a întrebat: - Duminica, la Biserică, mergi dumneata? El a zis: – Nuuu! - Dar spui dimineaţa, seara şi la masă rugăciuni? El a răspuns: - Nuuu! - Dar post ţii cel puţin miercurea şi vinerea? El a zis: - Nuuu! Şi atunci părintele i-a spus: - Măi omule, păcatele acestea pe care le faci acum sunt mai mari decât cel dinainte. Pentru că acela l-ai făcut într-o clipă şi fără voia ta, pe când acestea le faci cu bună ştiinţă. Cei care n-au omorât oameni, merg la Biserică, postesc şi se roagă, iar dumneata nu mergi. Deci, nu l-a împărtăşit, nu pentru că omorâse un om, ci pentru că trăia într-un sistem de păcătuire.

OARE CÂŢI DINTRE NOI NU TRĂIESC ÎNTR-UN ASEMENEA

SISTEM DE PĂCĂTUIRE ???

Există şi astăzi mulţi oameni care spun: „Am credinţa mea, nu merg la Biserică, dar cred“. „TU CREZI CĂ UNUL ESTEDUMNEZEU? BINE FACI; DAR ŞI DRACII CRED ŞI SE CUTREMURĂ. VREI SĂ ÎNŢELEGI, OMULE NESOCOTIT, CĂ CREDINŢA FĂRĂ FAPTE MOARTE ESTE?“ (Iacov 2:19-20). Este adevărat că această categorie de oameni nu-L tăgăduiesc pe Dumnezeu cu cuvântul, dar îl tăgăduiesc cu fapta şi aceasta tot TĂGĂDUIRE este. Sau nu ştiţi că cel care calcă o singură poruncă din cele zece date de Dumnezeu pe muntele Sinai prin profetul său Moise, le calcă pe toate?

„PENTRU CĂ CINE VA PĂZI TOATĂ LEGEA, DAR VA

GREŞI ÎNTR-O SINGURĂ PORUNCĂ, S-A FĂCUT

VINOVAT DE TOATE PORUNCILE“ (Iacov 2:10).

Cu toţii ştim că în natură, din două molecule de hidrogen şi una de oxigen rezultă o moleculă de apă, întotdeauna apă, oriunde şi oricând. Este lege. Interesant ! În natură, această lege se respectă cu stricteţe, dar noi oamenii de ce nu respectăm legea dată de Dumnezeu: „ADU-ŢI AMINTE DE ZIUA ODIHNEI (DUMINICA) SĂ O SFINŢEŞTI…“?

Iubiţi credincioşi,

Să ne amintim Evanghelia de la Marcu capitolul 2, versetele 1-12, unde Hristos propovăduia în Capernaum şi când, în casa ticsită de lume, a fost adus de patru oameni milostivi, pe un pat, un om slăbănog. Neputând intra cu el pe uşă, au făcut o deschizătură prin acoperiş şi l-au lăsat cu pat cu tot în faţa Mântuitorului, care, văzând credinţa lor, a iertat păcatele slăbănogului şi i-a zis: „Ia-ţi patul tău şi umblă !“ Ştiind că „La Dumnezeu toate sunt cu putinţă“ (Marcu 10:27), Hristos l-ar fi putut vindeca fiind la casa lui însă rezultă că şi noi, pentru a ne vindeca de slăbănogeala păcatelor noastre, trebuie să mergem la Sfânta Liturghie în fiecare Duminică.

„CINE NU ARE BISERICA DE MAMĂ, NU POATE

AVEA PE DUMNEZEU DE TATĂ“ (Sfântul Ciprian).

Am întâlnit şi o altă categorie de credincioşi, care mergeau Duminica cu regularitate la Biserică, posteau, se rugau, erau cât se poate de milostivi, iertători etc., dar, neştiind că SCOPUL VIEŢII NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA, erau pe punctul de a pierde Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că le lipseau două Sfinte Taine: SPOVEDANIA şi ÎMPĂRTĂŞANIA. Aceste două taine constituie acoperişul casei sufletului şi fără ele nu se mântuieşte nimeni. Să facem „potecă“ până la Biserică împreună cu copiii noştri, care până la vârsta de 7 ani trebuie împărtăşiţi la fiecare 40 de zile, fără spovedanie. După vârsta de 7 ani, intră în rânduiala celor adulţi, adică se spovedesc şi se împărtăşesc cel puţin în cele patru posturi mari ale anului: Sfintele Paşti, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria, Crăciun.

Să nu lipsim nici o Duminică din Biserică pentru că:

CEL CE CINSTEŞTE DUMINICA, CINSTIT VA FI DE

DOMNUL ÎNAINTEA ÎNGERILOR ŞI A OAMENILOR !

 Sursa articolului