Se cade să mergem la Sfânta Biserică

Se cade să mergem la Sfânta Biserică

Se cade, fraţi creştini, să ne ducem la Sfânta Biserică a lui

Dumnezeu: de nevoie, din dorinţă, adeseori, cu curăţenie şi din datorie.

- Se cade întâi să mergem la Sfânta Biserică de nevoie; că precum

cei flămânzi şi însetaţi simt nevoia să meargă la masă şi la izvor spre a se

sătura de mâncare şi de băutură, aşa şi noi creştinii, care suntem

flămânzi, atât de pâinea cea duhovnicească care este trupul Domnului,

cât şi de pâinea cea înţelegătoare, care este cuvântul de învăţătură.

Aceasta zice şi Sfântul Grigorie Teologul: „Pâine este cuvântul lui

Dumnezeu cu care se hrănesc sufletele ce flămânzesc după

Dumnezeu“. La fel şi noi cei ce însetăm, atât de băutura cea fără de

moarte, care este Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, cel dătător de

viaţă, cât şi băutura cea duhovnicească care este cuvântul de învăţătură.

Aşa şi noi, creştinii cei flămânzi şi însetaţi, suntem siliţi să mergem la

Sfânta Biserică ca să ne hrănim din masa cea tainică care este acolo,

adică Trupul şi cuvântul Domnului şi să ne potolim setea noastră din

izvorul vieţii, care este Sângele Domnului şi învăţătura Sfintei Scripturi

ce izvorăşte din Biserica lui Hristos. Căci zice Domnul: „Dacă nu veţi

mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea

viaţă în voi“ (Ioan 6:53). Se cade ne ducem noi creştinii la Sfânta

Biserică Ortodoxă de nevoie, pentru că Biserica este ca o corabie. Că

precum în vremea potopului au scăpat de la moarte numai cei ce au intrat

în corabie, iar ceilalţi s-au înecat şi au pierit, aşa şi acum, câţi creştini se

duc la Biserică se izbăvesc de potopul păcatelor, iar câţi rămân afară de

Biserică se îneacă şi pier.Suntem datori să mergem la Biserică, pentru că Biserica este

stâna duhovnicească, iar noi suntem oi cuvântătoare ale turmei lui

Hristos. Că, precum oile care rămân afară de stână se primejduiesc

şi pier, ori lupul le mănâncă, ori altă fiară le răpeşte, aşa şi creştinii

care nu merg la Biserică, ci rămân afară de ea, se primejduiesc şi se

ucid de lupul cel nevăzut, adică de diavolul, ca şi de fiarele patimilor

iar câţi se află în Biserică, scapă de primejdie.

Aceasta a spus-o şi Sfântul Ioan Gura de Aur, zicând: „Rămâi în

Biserică şi nu vei fi trădat de Biserică; iar de fugi din Biserică, nu este

vinovată Biserica. Că de vei fi înăuntrul Bisericii, nu intră lupul; iar de

vei ieşi afară te va pierde fiara. Nu este de vină stâna la aceasta, ci

nerăbdarea şi necredinţa ta; că nimic nu este mai tare decât Biserica.

Nădejdea ta să fie Biserica: mânturiea ta să fie Biserica; scăparea ta sa

fie Biserica, căci este mai înaltă decât cerurile şi mai desfătată decât

pământul şi niciodată nu îmbătrâneşte, ci întotdeauna înfloreşte.

Sunteţi datori, creştinilor, să mergeţi la Biserică, fiindcă Biserica

este spital de obşte, care vindecă pe toţi păcătoşii ce sunt răniţi de

diavol. Deci, aşa cum cei ce au răni pe trupul lor merg la doctori şi la

spital să se vindece, ca să nu moară, la fel şi creştinii răniţi de patimi şi

păcate, fiind în primejdie de moarte, trebuie să meargă la spitalul cel

de obşte, care este Biserica, pentru a-şi arăta rănile la duhovnici prin

spovedanie şi a se vindeca de ele.

Întrebare: Mai trebuie să merg la Sfânta Liturghie dacă în cea mai

mare parte a ei dorm? Răspuns: Neapărat! (Cuviosul Varsanufie de la

Optina).