FAMILIA

Ce este familia?

După învăţătura Sfintei noastre Biserici, familia este un aşezământ dumnezeiesc şi

temelia vieţii de obşte. Ea se întemeiază prin căsătorie, adică prin legătura dintre bărbat şi

femeie, binecuvântată de Dumnezeu în faţa sfântului altar. Această legătură răsare din

imboldul firesc sădit de Dumnezeu în om. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa

şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Efes. 5, 31).

Cea dintâi familie s-a întemeiat în rai, având ca preot şi martor pe Însuşi Dumnezeu. „Şi

a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său; după chipul Lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut

barbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: creşteti şi va înmulţiţi şi umpleţi

pământul” (Fac.1, 27-28).

Care sunt însuşirile familiei creştine?

Însuşirile familiei creştine se desprind din învăţătura sfintei Biserici despre căsătorie şi

sunt:

1) Unitatea şi egalitatea. Familia trebuie să fie întemeiată prin legătura dintre un singur

bărbat şi o singură femeie. „Fiecare (bărbat) să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă

bărbatul său” (I Cor. 7, 2).

Sfânta noastră Biserică nu îngăduie legătura dintre bărbat şi mai multe femei, căci aceasta

înjoseşte femeia. În familia creştină femeia este soţie, adică tovarăşa de viaţă şi împreunălucrătoare

cu bărbatul, în toate. Creştinismul a ridicat femeia din starea de injosire faţă de

bărbat, în care se găsea mai înainte, şi a aşezat-o în toată vrednicia ei de fiinţă creată „după

chipul lui Dumnezeu”, precum spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai este parte bărbătească

şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28).

Astfel, creştinismul a arătat pentru prima dată că femeii i se cuvine aceeaşi preţuire ca şi

bărbatului. Numai mult mai târziu, orânduielile omeneşti i-au recunoscut şi ele femeii drepturi

şi îndreptăţiri alături de bărbat.

2) Dragostea şi buna învoire dintre soţi. Când sila, sau alte pricini, ca de exemplu averea,

duc la întemeierea unei familii, atunci rareori traiul între soţi este fericit.

3) Curăţia. Soţii să nu fie în apropiata înrudire trupească şi sufletească. Prin canoanele

sale, sfânta noastră Biserică a stabilit gradele de rudenie, care fac cu neputinţă încheierea

căsătoriei.

4) Sfinţenia. Familia trebuie să fie binecuvântată prin Taina Sfintei Cununii. Sfântul

Apostol Pavel numeşte căsătoria, prin care se înfiinţează familia, Taina mare, dar nu altfel, ci

numai dacă ea este întemeiată, în Hristos şi în Biserică (Efes. 5, 32). Pentru însemnătatea pe

care familia o are în viaţa de obşte, binecuvântarea dumnezeiască este de neapărată trebuinţă.

5) Trăinicia. Căsătoria să fie pentru toată viaţa, căci: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul

să nu despartă” (Matei 19, 6). Iar Sfântul Apostol Pavel spune: „Celor ce sunt căsătoriţi le

poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat. Iar dacă s-a despărţit, să

rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia”

(I Cor. 7,10-11). În afară de moartea trupească, sfânta Biserică îngăduie desfacerea legăturii

dintre soţi (divorţul) numai din pricini morale asemănătoare morţii trupeşti, cum sunt:

necredincioşia (adulterul), sau alte legături trupeşti neîngăduite (Matei 19, 9).

Sfânta noastră Biserică îngăduie recăsătorirea soţilor văduvi.

Care este scopul familiei?

După învăţătura sfintei noastre Biserici, scopul familiei este:

Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă

250

1) Naşterea de copii, spre înmultirea neamului omenesc şi a credincioşilor sfintei

Biserici;

2) Ajutorarea soţilor întreolaltă, pentru uşurarea vieţii;

3) Ocrotirea moralităţii soţilor

Care este însemnătatea familiei pentru viaţă?

S-a mai spus că omul este creat pentru viaţa în societate (de obşte), adică pentru a trăi

împreună cu semenii săi: „Şi a zis Domnul Dumnezeu: nu este bine să fie omul singur; să-i

facem ajutor potrivit pentru el” (Fac. 2,18). Cea dintâi formă a vieţii de obşte este tocmai

familia. Pe familie se întemeiază apoi toate celelalte forme de viaţă obştească.

Dar familia nu este numai simburele din care cre te obştea (societatea) omenească, ci ea

este şi cel dintâi aşezământ de creâtere morală a omului, neapărat necesar pentru bunăstarea

societăţii. Familia este rasadniţa de virtuţi şi izvor de întărire morală. În sânul ei îşi primeşte

copilul primele îndrumări de viaţă, care îi rămân întipărite în suflet pentru totdeauna. Căci,

dacă temelia bunei creşteri a copilului este dragostea şi întelegerea firii sale, lucrul acesta se

face mai întâi şi cel mai bine în familie. Numai părinţii au dragoste faţă de copiii lor în măsura

cea mai mare şi numai ei au prilej potrivit şi îndelungat să înţeleagă deplin firea fiecărui copil

al lor.

Pentru a-şi putea îndeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creşte oameni cinstiţi în orice

privinţă, familia creştină trebuie să se călăuzească după îndrumările morale sănătoase care se

găsesc în învăţătura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, păstrătoarea adevărurilor veşnice.

SURSA