DESPRE SFÂNTA LITURGHIE

Care este fapta şi dovada cea mai înaltă prin care omul cinsteşte şi preamăreşte

pe Dumnezeu?

Dintre toate actele noastre de cult prin care cinstim şi preamărim pe Dumnezeu cel mai

desăvârşit este sacrificiul sau jertfa.

 Ce este jertfa?

Jertfa este dăruirea plină de iubire şi evlavie a unui obiect în cinstea lui Dumnezeu. Prin

aceasta voim să arătăm că El, ca ziditor a toate, este stăpânul tuturor lucrurilor şi că noi, ca

făpturi ale Lui, atârnăm întru totul de El. Astfel Îi recunoaştem stăpânirea şi puterea şi

mărturisim datoria noastră de recunoştinţă şi de iubire faţă de El, pentru toate câte ne-a dat.

Este veche jertfă?

Este tot atât de veche şi răspândită ca religia însăşi. Înclinaţia de a cinsti pe Dumnezeu

prin jertfă este sădită chiar în firea omului; de aceea găsim jertfa în toate religiile, la toate

popoarele şi în toate vremurile. Aducerea de jertfă începe chiar cu primii oameni, şi anume cu

jertfa lui Cain şi Abel, despre care ne mărturiseşte prima carte a Sfintei Scripturi: „Dar după

un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pâmântului. Şi a adus şi Abel din cele

întâi născute ale oilor sale şi din grăsinea lor” (Fac. 4, 3-4).

născute ale oilor sale şi din grăsinea lor” (Fac. 4, 3-4).

Îndeosebi la evrei, jertfele au fost orânduite de Dumnezeu însusi, prin Moise, care a

întocmit cu de-amănuntul atât felul sau materia jertfelor, cât şi timpul şi rânduiala sau chipul

în care trebuiau aduse. Acestea le găsim descrise mai ales în cartea a treia a Sfintei Scripturi,

numita Levitic, sau Cartea Preoţilor, scrisă de Moise.

Noi, creştinii, aducem jertfă lui Dumnezeu?

Da.

Care este această jertfă?

Sfânta Euharistie, adică însusi Sfântul Trup si Sânge al Domnului.

Cum se numeste slujba în timpul căreia se pregăteşte

 şi se aduce jertfa Sfintei Euharistii?

Sfinta Liturghie.

 Cine a întemeiat Sfânta Liturghie? Sau cine ne-a învăţat şi ne-a poruncit s-o

săvârşim?

Mântuitorul însuşi.

Când şi cum?

În ajunul morţii Sale pe cruce, adică Joi seara, la Cina cea de Taină. Serbând atunci

Paştele, împreună cu ucenicii Săi, „Iisus luând pâine şi binecuvântând a frânt şi a dat mulţumind, le-a dat lor zicând: „Beţi dintru acesta toţi: acesta este Sângele Meu al Legii

celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor”” (Matei 26, 26-28; Marcu 14,

22-24; Luca 22, 19-20; I Cor. 11, 23-25).

În locul jertfelor Legii Vechi, pecetluite cu sânge de ţapi şi de viţei (vezi Ieş. 24, 18),

Mântuitorul întemeiază o Lege nouă, sau un legământ nou între Dumnezeu şi oameni,

pecetluindu-l cu însuşi Trupul şi Sângele Său pe Golgota. Mântuitorul le dădea Sfinţilor Săi

Apostoli, la Cină, sub forma nesângeroasă a pâinii şi vinului, această jertfă pe care trebuiau să

o aducă de atunci înainte Ucenicii Săi, după porunca Sa: „Aceasta să faceţi întru pomenirea

Mea!” (Luca 22, 19 şi I Cor. 11, 24 şi 25). Prin aceste cuvinte El rânduieşte pe Apostolii Săi

drept arhierei sau preoţi slujitori ai jertfei celei noi, întemeiată atunci de El.

Urmând porunca Domnului şi Învăţătorului lor iubit, Sfinţii Apostoli şi mai apoi

ucenicii lor săvârşeau zilnic Jertfa Mântuitorului spre neîntrerupta aducere aminte de El. Ei

făceau întocmai ca Domnul, Care, la Cină, înainte de a frânge şi a împărţi pâinea, a

binecuvântat, iar când le-a întins paharul, a mulţumit (lui Dumnezeu-Tatăl) (Matei 26, 27;

Marcu 14, 22-23; Luca 22, 17-18 şi I Cor. 11, 23 ş.u.). Adunându-se deci pentru rugăciune,

Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor mulţumeau şi se rugau îndelung ca Domnul să prefacă pâinea şi

vinul de pe masa lor în însuşi Sfântul Său Trup şi Sfântul Său Sânge, cu care apoi se

împărtăşeau. Acelaşi lucru au făcut mai târziu şi urmaţii sfinţiţi şi legiuiţi ai Sfânţilor

Apostoli, adică arhiereii şi preoţii, căror ei le-au împărăşit harul dumnezeiesc de a săvârşi

această Sfântă taină.Astfel a luat naştere o rânduială de slujbă sfântă, cunoscută la început sub diferite

numiri, ca: frângerea pâinii (Fapte 2, 42), Masa sau Cina Domnului (I Cor. 10, 16),

Euharistie (mulţumire). Mai pe urmă, această sfântă slujbă a primit numele de Liturghie, sub

care o cunoaştem azi şi care înseamnă: lucrare sau slujbă publică, obştească, rânduială şi

săvârşită spre folosul tuturor.

Ce este, prin urmare, Sfânta Liturghie?

Este o Rânduială de sinte rugăciuni, în timpul căror se săvâşeşte şi se aduce jertfa fără

de sânge a Legii celei Noi, întemeiată de Mântuitorul la Cina cea de Taină şi încredinţată de

El Sfinţilor Săi Apostoli, iar de aceştia, urmaşilor lor sinţiţi (arhierei şi preoţi), pentru a fi

săvârşită de-a-pururea în Biserica creştină, spre pomenirea Lui şi spre ieratrea păcatelor

membrilor Bisericii Lui.

 Cine poate săvârşi slujba Sfintei Liturighii?

Numai arhiereii şi preoţii cu hirotonie legală, adică sfinţiţi şi aşezaţi după rânduiala

canonică a Bisericii. Cei caterisiţi sau îndepărtaţi din slujbă şi cei vinovaţi de păcate grele nu

mai pot liturghisi460. Diaconul nu poate sluji singur, ci totdeauna numai cu preotul.

În afară de preotul săvârşitor al Sfintei Jertfe, pentru săvârşirea Sfintei Liturghii mai

trebuie neapărat cel puţin un cântăreţ care să dea răspunsurile la strană şi să ajute pe preot în

anumite momente ale slujbei. Acesta conduce în cântările Sfintei Liturghii pe credincioşii care

iau parte la slujbă.

 Unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie?

sfântă, adică în Sfântul Altar. Numai în cazuri cu totul excepţionale, ca de pildă pe câmpul de

luptă, şi numia cu învoirea episcopului locului461 Sfânta Liturghie se poate săvârşi şi în afară

de biserică, într-o casă sau într-un loc curat, pe o masă pe care se întinde Sfântul Antimis. Fără

de el nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie nici în biserica462, unde stă totdeauna pe Sfânta

Masă; şi nici în afară de biserică463