BOTEZUL

Cine poate boteza?

Dreptul de a săvârşi Botezul îl are numai episcopul sau preotul506. În lipsă de preot

poate boteza şi călugărul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, dacă pruncul e pe

moarte, îl poate boteza orice creştin, bărbat sau femeie şi chiar tatăl pruncului. Cum? –

Afundând pruncul de trei ori în apă curată şi rostind formula sfântă a Botezului: «Botează-se

robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Amin»507. Dar dacă cel botezat astfel rămâne în viaţă, preotul va completa slujba Botezului,

după rânduiala obişnuită, dar numai de la cufundare înainte, adică nu se mai citesc

exorcismele şi nu se mai face sfinţirea apei, ci numai îl miruieşte cu Sf. Mir, citindu-i

rugăciunile care urmează de aici înainte508

Unde se săvârşeşte Botezul?

În pridvorul sau pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvârşirea Botezului nu numai în

case, ci chiar în paraclisele din casele părticulare509. Numai în cazuri cu totul rare şi de mare

nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc., se îngăduie săvârşirea Botezului în

case.

Când se săvârşeşte Botezul?

Pentru Botezul pruncilor, nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru ca să nu se întâmple

să moară nebotezaţi. Dacă pruncul e firav şi există temere că nu va trai, el poate fi botezat

îndată după naştere510. Dacă nu, Botezul se face de obicei la opt zile după naşterea pruncului,

sau în orice zi de sărbătoare după Liturghie.

Ce sunt naşii?

 Care e rostul lor la Botez şi care sunt datoriile lor faţă de fini?

Naşii sunt persoanele în vârstă care însoţesc pe prunc la Botez, răspunzând şi făcând

cuvenita mărturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului ce se botează. Ei sunt părinţii

sufleteşti ai pruncului, născându-l pentru viaţa cea nouă, în Duhul, aşa cum părinţii l-au născut

pentru viaţa cea trupească. Sunt totodată garanţi (sau chezaşi) ai acestuia în faţa lui Dumnezeu

şi a Bisericii, chezăşuind că pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină şi că va fi un bun

credincios511.

Naşul trebuie să fie creştin ortodox512 şi bun credincios, în vârstă şi de acelaşi sex cu

pruncul ce se botează. Nu pot fi naşi părinţii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat

să fie numai un naş. Naşul este dator să se îngrijească de viaţa religioasă şi morală a finului

său şi la vremea cuvenită să-l înveţe adevărurile credinţei creştine. Să-i fie învăţător şi

îndrumător în cele sufleteşti, sârguindu-se a face din el un bun credincios şi vrednic mădular

al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rândul său, finul este dator să asculte pe naş şi să-l

respecte, la fel ca pe părinţii săi după trup

Înainte de slujba Botezului ce rânduială se îndeplineşte pentru cel ce vine să

se boteze?

Se îndeplineşte mai întâi Rânduiala la facerea catehumenului, adică se face pregătirea

celui ce are să fie botezat. Această rânduială se face în faţa uşilor bisericii, în pridvor,

deoarece cel nebotezat, nefiind încă spălat de păcatul strămoşesc, nu e mădular al Bisericii şi

nici cetăţean al cerului ale cărui uşi ni le deschide numai Botezul513.

170. Care sunt părţile principale ale slujbei facerii catehumenului?

Sunt: exorcismele, lepădările şi împreunarea cu Hristos.

171. Ce sunt exorcismele?

Sunt trei rugăciuni în care preotul roagă pe Dumnezeu să îndepărteze de la catehumen

toată puterea cea rea a diavolului.

172. Dar lepădările şi împreunarea cu Hristos ce sunt?

Sânt întreita lepădare a catehumenului sau a naşului, în numele catehumenului, de

satana, urmată de întreita lui asigurare că s-a unit cu Hristos.

În timpul lepădărilor, catehumenul e întors cu faţa spre Apus suflând şi scuipând întracolo

de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde vine întunericul, ci şi locaşul celui

rău, al lui satana, care e numit şi „stăpânitorul întunericului” (Luca 22, 32; Efes. 6, 6, 12;

Col. 1, 13). Urmând deci cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă „să lepădăm

dar lucrurile întunerieului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13, 12), catehumenul

scuipă pe diavol, în semn că s-a lepădat cu totul de el şi de faptele lui, adică de păcate. Şi,

dimpotrivă, atunci când catehumenul (naşul) mărturiseşte unirea sa cu Hristos, o face cu faţa

spre Răsărit, căci într-acolo era zidit Raiul (Fac. 2, 8), din care au fost izgoniţi primii oameni

în urma păcatului şi pe care ni-l deschide iarăşi Botezul şi tot de acolo ne răsare nu numai

soarele, izvorul luminii, ci ne-a şi venit Lumina cea adevărată a sufletelor, Hristos, Care este

numit adesea „Soarele dreptăţii” sau „Răsăritul cel de sus” 8; 6, 12 şi Mal. 4, 2. Vezi şi troparul Crăciunului)514. Unirea cu Hristos se face prin credinţă,

iar dovada se face prin mărturisirea credinţei creştine, adică prin rostirea Crezului. (Când cel

ce se botează e prunc, Crezul trebuie să-l spună naşul, în numele pruncului, iar nu altcineva).

173. Cum trebuie înţelese exorcismele şi lepădările de la Botez?

Exorcismele şi lepădările nu înseamnă că Biserica socoteşte pe cei ce vin la Botez ca

stăpâniţi cu adevărat de diavol, cum sunt demoniacii, îndrăciţii sau cei munciţi de

duhuri necurate, ele vor să spună numai că cel ce nu-L are încă pe Hristos se află în robia

păcatului, şi deci în puterea diavolului, care stăpâneşte pe cei în păcat, sau în afara harului

(Efes. 2, 2). Din această robie îl eliberează Biserica pe catehumen prin exorcisme şi

lepădări, trecându-l sub puterea lui Hristos, Stăpânul nostru cel adevărat şi bun.

174. Care e prima parte de seamă a slujbei Botezului?

Este sfinţirea apei pentru botez, printr-o ectenie şi o lungă şi frumoasă molitvă, în care

preotul se roagă pentru sine însuşi, ca Dumnezeu să-i ajute să săvârşească cu vrednicie Sfânta

Taină, pentru cel ce se botează şi pentru sfinţirea apei prin harul şi puterea Sfântului Duh.