Învierea lui Hristos înseamnă numai revenirea trupului mort la viaţa dinainte
de moarte, sau înseamnă şi o prefacere a acelui trup?
Învierea nu e numai o revenire a trupului la viaţa dinainte de moarte, ci înseamnă şi o
prefacere totală a trupului. Ea e o treaptă nouă şi cea din urmă pe drumul mântuirii noastre,
urcat de Hristos. Lucrarea de mântuire a lui Hristos nu s-a încheiat cu moartea Sa pe Cruce, ci
e desăvârşită prin Înviere. Dacă lucrarea Lui de mântuire ar fi constat numai în răscumpărarea
vieţii noastre cu viaţa Lui, ea s-ar fi isprăvit cu moartea Lui. Şi atunci viaţa Lui şi a noastră,
după Înviere, nu s-ar fi deosebit prea mult de cea dinainte de moartea lui Hristos pe Cruce.
Dar lucrarea de mântuire a constat şi într-o desăvârşire a firii noastre, slăbită de păcat, iar
desăvârşirea aceasta a realizat-o Iisus Hristos întâi în firea Sa, până la capăt, ca apoi, prin
împărtăşire din ea, să se desăvârşească şi firea noastră. Şi capătul acesta al desăvârşirii firii
noastre în Sine, l-a ajuns. Iisus prin învierea Lui. Astfel, trupul nostru care va învia nu va mai
fi ca trupul nostru de acum, ci desăvârşit, după asemanarea lui Hristos cel înviat.
211. În ce fel s-a prefăcut trupul Domnului prin Înviere? Ce a însemnat Învierea
lui Hristos pentru firea omenească a Lui, mai întii, ca să ştim ce va însemna ea şi pentru
noi toţi, atunci când ne vom împărtăşi de ea?
Am spus mai înainte că prin înviere trupul Domnului a ajuns nemuritor şi liber de
trebuinţele materiale şi de durere.
Aşa vor ajunge şi trupurile noastre înviate. Prin înviere, Hristos a scos din firea noastră
stricăciunea şi moartea. Chiar dacă El a mâncat după înviere, n-a făcut-o din trebuinţă, ci ca să
«învedereze adevărul învierii»195.
Apoi, trupul Domnului a devenit luminos şi plin de slavă, aşa cum s-a arătat o clipă pe
muntele Taborului. Dumnezeirea Lui s-a arătat în El în toată strălucirea, ca pe Tabor, deşi
oamenii n-o puteau vedea pentru că nu Se coborâse încă Duhul Sfânt peste eiAşa vor fi şi trupurile noastre după înviere. Căci zice Apostolul Pavel: „Aşa este învierea
morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru
necinste, înviază întru slavă; se seamană întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamană trup
firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc este şi trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 42-
44).
212. De ce s-au pus în Simbolul Credinţei cuvintele: „a treia zi, după Scripturi”?
Aceste cuvinte sunt luate din I Corinteni 15, 3, 4, unde Apostolul Pavel scrie: „Căci vam
dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, cum că Hristos a murit pentru păcatele
noastre, după Scripturi; şi cum că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi”.
213. Ce înseamna „după Scripturi”?
Că Hristos a murit şi a înviat întocmai cum s-a prevestit despre El în Vechiul
Testament, adică toate acestea s-au întâmplat „potrivit Scripturilor”. Această adeverire a Scripturilor arată iarăşi Dumnezeirea lui Iisus Hristos şi planul dumnezeiesc al mântuirii,
pregătit de mai, înainte. În capitolul 53 de la Isaia e scris: „Că s-a luat de pe Pământ viaţa
Lui. Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus la moarte” (v. 8). Iar în Psalmul 15 se
spune: „Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă
stricăciunea” (v. 10). Învierea de a treia zi a fost închipuită de petrecerea timp de trei zile şi
trei nopţi a lui Iona în pântecele chitului, precum Însuşi Domnul a spus: „Neam viclean şi
desfrânat cere semn, şi semn nu i se va da lui, decât semnul lui Iona proorocul. Că precum a
fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima
pământului trei zile şi trei nopţi” (Matei 12, 39, 40).
214. Ce spun Sfintele Scripturi despre Înviere?
Sfintele Scripturi vorbesc în multe rânduri despre Învierea Domnului. Sf. Apostol Pavel
dă un şir întreg de fapte care dovedesc că Mântuitorul a înviat cu adevarat (I Cor. 15, 1-20),
iar Sfinţii Evanghelişti istorisesc cu de-amănuntul cum s-a întâmplat marea minune a Învierii
(Matei 28, 1-10; Marcu 16, 1-8; Luca 24, 1-12, 15-31, 36-50; Ioan 20 si 21).
215. Care este articolul al VI-lea din Simbolul Credinţei?
Acest articol este: «Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui».
216. Ce ne învaţă articolul VI al Simbolului?
Acest articol ne învaţă că, după ce Fiul lui Dumnezeu S-a smerit «coborându-Se din
cer», adică făcându-Se om, după Înviere S-a umplut de slavă dumnezeiască şi după firea Sa
omenească, înăltându-Se cu trupul la cer şi şezând de-a dreapta Tatălui, adică la locul cel mai
de cinste. De aici se desprind două lucruri: a) că Dumnezeu, Iisus Hristos a fost totdeauna în
sânul Tatălui şi în tot locul; b) după Înălţare, Iisus este cu trupul numai în cer, nu şi pe
pământ, dar în chip tainic Se află şi în dumnezeiasca Euharistie, din clipa în care pâinea se
preface în Trupul Său, iar vinul în Sângele Său. Acest articol ne arată şi mai mult marea cinste
cu care a îmbrăcat Dumnezeu pe oameni. Fiul lui Dumnezeu n-a lepădat după Înviere firea
noastră, ci S-a suit cu ea la cer, stând ca un om pe tronul dumnezeiesc, cârmuind lumea şi
ajutându-ne să ne facem şi noi după chipul Său. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut ca unul dintre
noi, dar acest Unul dintre noi S-a înălţat la cinste dumnezeiască şi cârmuieşte lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu