INVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU-EXISTENŢA LUI DUMNEZEU

INVĂŢĂTURA DESPRE DUMNEZEU-EXISTENŢA LUI DUMNEZEU

Ce se poate şti despre Dumnezeu cu mijloacele minţii omeneşti şi ale firii

înconjurătoare?

Cu aceste mijloace noi ştim că Dumnezeu există, dar nu ştim ce este El, în Sine, în fiinţa

Lui.

86. Este vreo deosebire între acest fel de a cunoaşte existenţa lui Dumnezeu şi cel

dat prin Descoperirea dumnezeiască?

Felul cunoaşterii existenţei lui Dumnezeu prin Descoperire e mai sigur şi mai preţios,

fiindcă această cunoaştere ne-o da Dumnezeu însuşi şi mintea noastră nu se mai îndoieşte.

Apoi, pe când în Descoperirea dumnezeiască, cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu pleacă de la

credinţa ca să ajungă la cunoaştere, în aflarea existenţei lui Dumnezeu pe calea firii, mintea

porneşte de la cunoaştere spre a ajunge la credinţă68.

87. Prin ce arată firea existenţa lui Dumnezeu?

Zidirea întreagă, de la făpturile cele mai mici până la cele mai mari, de la cele înzestrate

cu mai puţină pricepere până la cele mai înţelepte, de la începutul lumii până astăzi,

mărturiseşte întelepciunea, bunătatea şi puterea Făcătorului. Sf. Scriptură ia firea ca mărturie a

existenţei lui Dumnezeu, când spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor

Lui o vesteşte tăria” (Ps. 18, 1).

Începând de la Sf. Irineu şi până la Sf. Ioan Damaschin, toţi Sf. Părinţi şi Scriitori

bisericeşti dovedesc existenţa lui Dumnezeu pe baza legii naturale sau fireşti. Sf. Grigorie

Teologul spune: «Dar cu mult mai înainte decât acestea (adică cerul, luna, stelele), mai presus

decât ele şi izvor al lor este fiinţa (lui Dumnezeu), care întrece orice cuprindere şi orice

înţelegere... Şi privirea şi legea firii ne învaţă că Dumnezeu există şi că El este cauza creatoare

şi susţinătoare a lumii. Privirea (ne învaţă că există Dumnezeu) atunci când se aşază pe cele

văzute şi bine fixate şi care merg şi care sunt, ca să zic aşa, mişcate în chip nemişcat şi sunt

purtate. Iar legea naturală deduce din cele văzute şi rânduite de Autorul lon»69. Cunoştinţa

despre Sine a dat-o Dumnezeu oamenilor de la început, zice Sf. Ioan Gură de Aur, dar

păgânii, atribuind această cunoaştere lemnelor şi pietrelor, au nedreptăţit adevărul. Această

cunoaştere rămâne însă neschimbată având slava ei nemişcată. Sf. Pavel zice: „Ceea ce se

poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei, fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor”

(Rom. 1, 19). Cunoaşterea lui Dumnezeu pe calea firii s-a dat oamenilor nu prin glas, ci prinfrumuşetea celor văzute, să se ridice la Dumnezeu70. Ordinea lucrurilor, schimbarea

anotimpurilor, a atmosferei, calea armonioasă a elementelor, cursul ordonat al zilelor şi al

nopţilor, al lunilor şi al anilor, grija pe care o minte atotînteleaptă o are faţă de fiecare

vieţuitoare, supunerea tuturor faţă de om dovedesc existenţa lui Dumnezeu71. Zidirea, zice Sf.

Ioan Gurăde Aur, ne duce ca de mână la cunoaşterea lui Dumnezeu72. Este o cunoaştere care

porneşte de la făpturi şi se ridică până la Făcătorul firii.

88. Pe ce altă cale a firii ştim ca există Dumnezeu?

Pe calea conştiinţei, care, după firea văzută, este al doilea învăţător al omului. Sf. Ioan

Gură de Aur şi Sf. Ioan Damaschin spun că: cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu este pusă de

El în chip firesc în toţi oamenii73. Sf. Grigorie Teologul observă că puterea din noi, înnăscută

tuturor, prima lege lipită de noi, care ne duce spre Dumnezeu prin cele văzute, este

raţiunea”74.

89. Cunoaştem existenţa lui Dumnezeu numai pe calea firii?

Noi cunoaştem existenţa lui Dumnezeu şi pe calea Descoperirii sau Revelaţiei

dumnezeieşti supranaturale. Dumnezeu Şi-a descoperit existenţa Sa proorocilor, S-a arătat

prin Fiul Său Cel întrupat şi Se va face cunoscut în împărăţia cerurilor. «Duhul, zice Sf.

Irineu, pregăteşte pe om în Fiul, Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatăl îi dă nestricăciunea pentru viaţă

veşnică, pe care o capătă din faptul că vede pe Dumnezeu»75. Cunoaşterea mai presus de fire a

lui Dumnezeu, pe care cei îmbunătăţiţi moral, ajunşi pe cea mai înaltă treaptă a urcuşului

duhovnicesc după curăţirea de paimi, o gustă anticipativ încă din această viaţă, constituie

însăşi viaţa veşnică pentru cei drepţi în împărăţia cerurilor (Ioan 17, 3).