DESPRE ACATISTE ŞI PARACLISE

DESPRE ACATISTE ŞI PARACLISE

Ce sunt Acatistele?

Acatistele sunt rugăciuni prin care cerem mai ales mijlocirea sfinţilor pe lângă

Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbăvi la vreme de nevoie şi de necaz. Ele nu fac parte din

rânduiala celor şapte Laude şi nici din celelalte slujbe ale sărbătorilor de peste an, ci se citesc

la orice vreme, în afara ceasurilor de slujbă ale Bisericii, la cererea credincioşilor şi pentru

feluritele lor nevoi. Se numesc acatiste (în greceşte aj•avqisto" n@mno"), pentru ca în

timpul lor nu stăm jos în strane, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfântului spre

care ne îndreptăm rugăciunile noastre.

Acatistele sunt alcătuite din mai multe cântări de laudă şi de rugăciune către Mântuitorul,

Sfânta Fecioară sau alţi sfinţi. Aceste cântări poartă numele de condace şi icoase. Fiecare icos

se termină cu Bucură-te, mireasă, pururea fecioară (sau Bucură-te, sfinte... etc) şi fiecare

condac se termină cu Aliluia pe care îl repetă strana.

Cel mai vechi şi mai însemnat şi mai mult folosit dintre acatiste este Acatistul Maicii

Domnului, sau al Bunei-Vestiri, compus din 25 de cântări de laudă către Sfânta Fecioară. A

fost alcătuit de Patriarhul Serghie al Constantinopolului (^ 386). Se citeşte mai ales la Utrenia

din Sâmbăta a cincea a Postului Mare, adică la denia de Vineri seara. Rânduiala lui o aflăm în

Ceaslov. Tot acolo mai aflăm şi alte acatiste, ca Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos şi Acatistul Sfântului Nicolae. În Ceaslovul cel Mare şi Acatistier se găsesc şi alte acatiste pentru

sărbători mari şi pentru sfinţii cei mai însemnaţi, ca de pildă: Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul

Adormirii Maicii Domnului, Acatistul SfântuLui Ioan Botezătorul, Acatis tul Sfinţilor

Apostoli, Acatistul Sfântului Gheorghe, Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava ş.a. În

timp mai apropiat s-au alcătuit, după modelul acatistelor vechi, acatiste pentru mai toţi sfinţii,

care sunt patroni sau hramuri de biserici, sau ale căror sfinte moaşte le avem în ţară, ca de

pildă: Acatistul Sfinţilor Ioachim şi Ana, Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva,

Acatistul Sfintei Filofteia, Acatistul Sf. Pantelimon, Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi, Acatistul

Prea Cuviosului Părintelui nostru Dimitrie cel Mare din Basarabi, Acatistul Sf. Ierarh

Calinic de la Cernica, al Sfântului Iosif de la Partos, al Sfinţilor Mărturisitori Visarion şi

Sofronie si al Mucenicului Oprea, al Sfinţilor Ierarhi Iorest şi Sava ş.a.

În bisericile de mir, slujba Acatistului se face de obicei în zilele de luni, miercuri şi - mai

ales - vineri seara, precum şi în ajunul sărbătorilor sfinţilor în a căror cinste e alcătuit

Acatistul, fie înainte, fie după Vecernie. La mănăstiri se face dimineaţa, între Utrenie şi

Ceasuri.

La Acatist aducem: pomelnicul viilor, pentru care ne rugăm, tămâie şi untdelemn şi le

dăm preotului. Acatistele se pot citi însă şi acasă, de către fiecare credincios

Ce sunt Paraclisele?

Sunt slujbe asemănătoare Acatistelor, prin care rugăm pe Sfânta Fecioară sau pe alţi sfinţi

să se facă solitori ai noştri pe lângă Dumnezeu, spre a ne izbăvi de necazuri şi nevoi.

(Cuvântul grecesc parav•lhsi" înseamnă invocare, chemare, rugăciune, mijlocire). Paraclisele

se citesc «la toata scârba sufletului şi la vreme de nevoie» (Ceaslovul).

Sunt alcătuite din rugăciunile începătoare obişnuite, urmate de tropare şi condace. Partea

de căpetenie o formează canonul complet de nouă ode sau cântari. După acesta se citeşte

Evanghelia şi se fac ectenii stăruitoare, ca la Litie.

În ceasloavele mai noi, avem două Paraclise către Prea Sfânta Născătoare de

Dumnezeu, iar în ceasloavele mai vechi se află Cinstitul Paraclis al Sfântului Mormânt589.

În biserici şi mai ales la mănăstiri slujba Paraclisului se împreună cu cea a Litiei, seara, în

ajunul sărbătorilor: Paraclisele se pot citi şi acasă, de fiecare credincios, ca şi Acatistele.