Epistola a treia soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

Epistola a treia soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

DIN BIBLIA PENTRU COPII 

Cel primitor de oaspeti este vrednic de lauda

Mai mare bucurie decat aceasta nu am, ca sa aud ca fiii mei umbla intru adevar. Iubitule, cu credinta faci oricate faci pentru frati si anume pentru fratii straini, care, in fata Bisericii, au dat marturie despre dragostea ta. Bine vei face sa-i ajuti in calatoria lor, dupa cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu.

Caci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fara sa ia nimic de la neamuri. Noi, deci, datori suntem sa sprijinim pe unii ca acestia, ca sa fim impreuna-lucratori pentru adevar. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care tine sa fie cel dintai dintre ei, nu ne primeste.

Pentru aceea, cand voi veni, ii voi pomeni de faptele pe care le face, defaimandu-ne cu vorbe urate; si nemultumit fiind cu acestea, nici el nu primeste pe frati, nici pe cei care voiesc sa-i primeasca nu-i lasa si-i da afara din Biserica.

Iubitule, nu urma raul, ci binele. Cel care face bine din Dumnezeu este; cel care face rau n-a vazut pe Dumnezeu (1, 4-11).

Apocalipsa Sfantului Ioan Evanghelistul

DIN BIBLIA PENTRU COPII
Apocalipsa Sfantului Ioan Evanghelistul

Porunca primita de la Mantuitorul de catre Sfantul Ioan Evanghelistul

Descoperirea lui Iisus Hristos pe care I-a dat-o Dumnezeu - ca sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se petreaca in curand - iar El, prin trimiterea ingerului Sau, a destainuit-o robului Sau Ioan, care a marturisit cuvantul lui Dumnezeu si marturia lui Iisus Hristos, toate cate a vazut. Fericit este cel care citeste si cei care asculta cuvantul acestei proorocii si pastreaza cele scrise in aceasta! Caci vremea este aproape.

Ioan, celor sapte Biserici, care sunt in Asia: Har voua si pace de la Cel care-este si Cel care era si Cel care vine si de la cele sapte duhuri, care sunt inaintea scaunului Lui, si de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel intii-nascut din morti, si Domnul imparatilor pamantului. Lui, Care ne iubeste si ne-a dezlegat pe noi din pacatele noastre prin sangele Sau, si ne-a facut pe noi imparatie - preoti lui Dumnezeu si Tatalui Sau - Lui fie slava si puterea, in vecii vecilor. Amin!

Iata, El vine cu norii si orice ochi Il va vedea si-L vor vedea si cei care L-au impuns, si se vor jeli, din pricina Lui, toate semintiile pamantului. Asa. Amin!

Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel care este, Cel care era si Cel care vine, Atottiitorul.

Eu Ioan, fratele vostru si impreuna cu voi partas la suferinta si la imparatia si la rabdarea, care sunt intru Iisus, fost-am in insula ce se cheama Patmos, pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus.

Am fost in duh in zi de duminica si am auzit in urma mea glas mare de trambita, care zicea: Ceea ce vezi scrie in carte si trimite celor sapte Biserici: la Efes si la Smirna si la Pergam si la Tiatira si la Sardes si la Filadelfia si la Laodiceea.

Si m-am intors sa vad al cui este glasul care vorbea cu mine si, intorcandu-ma, am vazut sapte sfesnice de aur. Si in mijlocul sfesnicelor pe Cineva asemenea cu Fiul Omului, imbracat in vesmant lung pana la picioare si incins pe sub san, cu un brau de aur. Capul Lui si parul Lui erau albe ca lana alba si ca zapada, si ochii Lui, ca para focului. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse, iar glasul Lui era ca vuietul apelor mari: in mana Lui cea dreapta avea sapte stele; si din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, iar fata Lui era ca soarele, cand straluceste in puterea lui.

Si cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca un mort. Si El a pus mana dreapta peste mine, zicand: Nu te teme! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, si Cel care sunt viu. Am fost mort, si, iata, sunt viu, in vecii vecilor, si am cheile mortii si ale iadului. Scrie, deci, cele ce ai vazut si cele ce sunt si cele ce au sa fie dupa acestea (1, 1-19).

Cuvantul catre Biserica din Laodiceea

Iar ingerului Bisericii din Laocideea scrie-i: Acestea zice Cel care este Amin, martorul cel credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu: stiu faptele tale, ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.

Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans si sarac si orb si gol! Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur lamurit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste.

Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine. Celui care biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor (3, 14-22).

Cartea cu sapte peceti data Mielului

Am vazut apoi, in mana dreapta a Celui care sedea pe tron, o carte scrisa, inauntru si pe din afara pecetluita cu sapte peceti. Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic sa deschida cartea si sa desfaca pecetile ei? Dar nimeni in cer, nici pe pamant, nici sub pamant nu putea sa deschida cartea, nici sa se uite in ea. Si plangeam cu amar ca nimeni n-a fost gasit vrednic sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.

Si unul dintre batrani mi-a zis: Nu plange. Iata, a biruit Leul din semintia lui Iuda, radacina lui David, ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei.

Atunci am vazut, la mijloc - intre tron si cele patru fiinte si batrani - stand un Miel, ca injunghiat, si Care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul. Si a venit si a luat cartea, din dreapta Celui care sedea pe tron. Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur, pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor.

Si cantau o cantare noua, zicand: Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, caci ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul; si i-ai facut Dumnezeului nostru imparatie si preoti, si vor imparati pe pamant.

Si am vazut si am auzit glas de ingeri multi, de jur-imprejurul tronului si al fiintelor si al batranilor, si era numarul lor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii, zicand cu glas mare: Vrednic este Mielul cel injunghiat ca sa ia puterea si bogatia si intelepciunea si taria si cinstea si slava si binecuvantarea.

Si toata faptura care este in cer si pe pamant si sub pamant si in mare si toate cate sunt in acestea le-am auzit, zicand: Celui care sade pe tron si Mielului fie binecuvantarea si cinstea si slava si puterea, in vecii vecilor! Si cele patru fiinte ziceau: Amin! Iar batranii cazura si se inchinara (5, 1-14).

Cerul cel nou

Si am vazut un cer nou si un pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut; iar marea nu mai este. Si am vazut cetatea sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei.

Si am auzit din tron, un glas puternic care zicea: Iata, cortul lui Dumnezeu este intre oameni si va salaslui cu ei si vor fi poporul Lui si insusi Dumnezeu va fi cu ei. Si va sterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut.

Si Cel care sedea pe tron a grait: Iata, noi le fac pe toate.

Apoi a zis: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate. Si iar mi-a zis: Facutu-s-a! Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si Sfarsitul. Celui care inseteaza ii voi da sa bea, in dar, din izvorul apei vietii. Cel care va birui va mosteni acestea si-i voi fi lui Dumnezeu si el imi va fi Mie fiu. Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua (21, 1-8).

Venirea lui Hristos

Si ingerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate si Domnul-Dumnezeul duhurilor proorocilor a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se intample in curand. Ca iata vin curand. Fericit cel care pazeste cuvintele proorociei acestei carti!

Si eu, Ioan, sunt cel care am vazut si am auzit acestea. Iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea. Dar el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei care pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!

Apoi mi-a zis: Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape. Cine este nedrept sa nedreptateasca inainte. Cine este spurcat sa se spurce si mai greu. Cine este drept sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca si mai mult. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui.

Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma, inceputul si Sfarsitul. Fericiti cei care spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate! Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii la idoli si toti cei care lucreaza si iubesc minciuna!

Eu, Iisus, am trimis pe ingerul Meu ca sa marturiseasca voua acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt radacina si odrasla lui David, steaua care straluceste dimineata. Si Duhul si mireasa zic: Vino. Si cel care aude sa zica: Vino. Si cel insetat sa vina si cel care voieste, sa ia in dar apa vietii.

Si eu marturisesc oricui asculta cuvintele proorociei acestei carti: De va mai adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta; iar de va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta. Cel care marturiseste acestea zice: Da, vin curand. Amin! Vino Doamne Iisuse! Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toti! Amin! (22, 6-21).

Istoria din urma a Sfintei Fecioare Maria si a Apostolilor

Istoria din urma a Sfintei Fecioare Maria si a Apostolilor

DIN BIBLIA PENTRU COPII 

Dupa o veche predanie, cand s-a apropiat moartea Sfintei Fecioare Maria, apostolii au venit de la marginile lumii si s-au adunat toti la Ierusalim. Mantuitorul Hristos S-a aratat si El langa Mama Sa in clipa mortii ei si a luat la cer sufletul ei. Maica Domnului este pururea rugatoare pe langa Fiul sau pentru noi oamenii. Sfantul ei corp a fost ingropat in gradina Ghetsimani.

Sfantul Petru a propovaduit Evanghelia in Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia si in Bitinia si apoi in Roma, unde a si murit rastignit cu capul in jos.

Sfantul Andrei a propovaduit Evanghelia in partile Marii Negre, in Dobrogea si in Grecia si a murit mucenic la Patara in Ahaia. La vederea crucii, el a exclamat: „Te binecuvintez, o, cruce, care ai fost sfintita prin trupul lui Hristos!"

Sfantul Iacov cel batran a murit taindu-i-se capul din porunca lui Irod Agripa, in anul 42.

Sfantul Ioan a fost episcop la Efes. Pe vremea imparatului Domitian (81-96 d. Hr.), a fost aruncat la Roma intr-un cazan cu untdelemn clocotit, dar scapand nevatamat, a fost surghiunit la anul 94 in insula Patmos. Dupa moartea lui Domitian, a mai lucrat cativa ani in Efes, si apoi a murit pe la anul 100.

Sfantul Filip a luminat Frigia in Asia Mica si a murit rastignit la Ierapolis in varsta foarte inaintata.

Sfantul Vartolomei a propovaduit Evanghelia in tarile de la rasarit si miazazi de Iudeea si apoi in Armenia. El a fost jupuit de viu si apoi i s-a taiat capul.

Sfantul Matei, in anii din urma ai vietii sale, a propovaduit in partile de miazazi ale Marii Caspice si a murit de sabie.

Sfantul Toma, dupa o traditie, s-a dus prin tarile Partilor si prin Midia pana in India. El a murit strapuns de o lance.

Sfantul Iacov cel tanar a fost cel dintai episcop in Ierusalim si a dus o viata foarte sfanta si aspra. in anul 62 d.Hr. sfatul cel mare al iudeilor l-a aruncat de pe acoperisul templului; el insa, ridicandu-se in genunchi, s-a rugat pentru omoratorii sai, in care timp fu omorat printr-o lovitura de maciuca.

Sfantul Simon Zilotul a propovaduit Evanghelia in Africa de miazanoapte si mai pe urma in Persia. Se crede ca el a murit taiat in doua sau rastignit.

Sfantul Iuda Tadeul a propovaduit in Iudeea si Arabia, in Mesopotamia si Persia. Se crede ca el a murit muceniceste in Fenicia.

Sfantul Matias si-a facut apostolatul mai intai in Iudeea apoi la sudul Marii Caspice. O predanie spune ca a murit la Ierusalim, ucis cu pietre de iudei si taiat cu sabia.

Adevarat zic voua ca voi, cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecind cele douasprezece semintii ale lui Israel (Mt. 19, 28).

Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa cum este fapta lui (Apoc. 22, 12).

Amin! Vino, Doamne Iisuse!

Rugaciunea în Biserică

Rugaciunea în Biserică

Cand stai in biserica sa fii ca in cer cu Dumnezeu, fiindca in biserica totul este ceresc. 

Aici rugaciunea de obste nu este pentru vreun lucru lumesc, ci pentru mantuirea sufletului, pentru iertarea de pacate, pentru sporirea in fapta buna si daruirea nemuririi sufletelor noastre: rugaciune pentru toti.

 Toata grija lumeasca trebuie lepadata cand intram in biserica si stam in ea.

Cei care merg la slujba dupa ce au mancat isi iau de bunavoie o povara nefolositoare si chiar vatamatoare, asurzindu-si dinainte sufletul in ce priveste rugaciunea, oprind gandurilor sfinte si simtamintelor sfinte calea spre el. Trebuie sa ne ferim cat putem de mult sa mancam inainte de slujba. Trebuie sa ne amintim ca imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura (Rom. 14, 17), adica nu poate imparati Dumnezeu in inima ingreunata cu imbuibarea si bautura.

In timpul slujbelor, in timpul savarsirii tuturor Tainelor si rugaciunilor sa fii increzator ca un copil fata de parintii lui.

Tineretul care a tot invatat si n-a bagat nimic la cap merge rareori la biserica si indeobste nu se ingrijeste de lucrarea educarii sale duhovnicesti, socotind-o ca nefolositoare si dedandu-se grijilor lumesti.

 La acest lucru trebuie luat aminte: este rod al trufiei, lipsei de maturizare duhovniceasca. 

Ei socot ca a merge la biserica si la slujbele de obste este treaba poporului de rand si a femeilor, uitand ca in biserica slujesc cu frica alaturi de oameni ingerii, socotind acest lucru drept o mare fericire pentru sine.

O, sfanta biserica! Ce bine, ce dulce e sa se roage in tine omul! Caci unde este rugaciunea inflacarata, daca nu intre zidurile tale, inaintea prestolului Dumnezeiesc si inaintea fetei Celui ce sade pe dansul? Cu adevarat, sufletul se topeste de umilinta rugaciunii si lacrimile curg pe fata precum apa. Dulce e sa te rogi pentru toata lumea.

Sursa 

Biserica Ortodoxă Bârza SITE OFFICIAL: Cuvinte de învățătură ale Sfântului Antonie cel Mare

Biserica Ortodoxă Bârza SITE OFFICIAL: Cuvinte de învățătură ale Sfântului Antonie cel Mare“Nimic din cele ce sunt în lume sa nu se cinsteasca mai mult decât dragostea lui Hristos”

“Domnul a zis: Împaratia cerurilor este înlauntrul vostru. Deci fapta cea buna are trebuinta de singura vointa noastra, fiindca în noi este si din noi se alcatuieste; pentru ca sufletul fiind dupa fire nematerial, asa se alcatuieste si fapta buna.”

“Celui ce voieste binele, si Dumnezeu îi ajuta spre cele bune. Sa nu ziceti: “Am zabovit atâta vreme întru pustnicie”, ci mai vârtos, ca si cum abia ati fi început, în fiecare zi sârguinta sa o cresteti. Caci viata oamenilor este cu totul scurta fata de veacurile cele ce vor sa fie, încât vremea vietii noastre este nimic pe lânga viata cea vesnica.”

“Când toti acesti 80 de ani sau si 100, vom petrece întru pustnicie, nu vom împarati asemenea 100 de ani ci în locul celor 100, în vecii vecilor vom împarati.”

“Ca nu sunt vrednice patimirile vremii de acum, pe lânga slava ce are sa se descopere pentru noi.”

“Ca tot pamântul este prea mic pe lânga tot cerul, deci chiar daca peste tot pamântul vom fi stapânitori si ne vom lepada de el, iarasi nici un lucru vrednic nu este pe lânga Împaratia Cerurilor. Putin lasi si însutit primesti.”

“Pentru aceasta nimeni din voi sa nu aiba vreo pofta de a câstiga ceva; caci ce câstig este de a dobândi cele pe care nu le luam cu noi? Deci, mai vârtos pe acelea sa le câstigam, pe care le putem lua cu noi, care sunt: întelepciune, dreptate, cumpatare, barbatie, pricepere, dragoste, iubire de saraci, credinta în Hristos, nemâniere, iubire de straini, pe acestea câstigându-le le vom afla acolo mai înainte de noi, facându-ne primire în pamântul celor blânzi.”

“Este bine a cugeta la graiul apostolului: “în fiecare zi pot sa mor”. Si daca noi am fi ca si cum am muri în fiecare zi, asa vom trai si nu vom pacatui. Iar cuvântul cel zis este înteles astfel: ca sculându-ne în fiecare dimineata sa socotim ca nu vom ajunge pâna seara. Si iarasi vrând sa adormim, sa socotim ca nu ne vom scula dimineata. Asa aflându-ne în fiecare zi, asa traind, nu vom pacatui, nici nu vom avea pofta de vreun lucru, nici nu ne vom învistieri pe pamânt, ci ca cei ce în fiecare zi asteptam sa murim, vom fi lipsiti, si tuturor greselile le vom ierta, iar pofta desarta sau alta placere întinata nicidecum nu vom avea, ci ca de la niste lucruri trecatoare ne vom întoarce, nevoindu-ne de-a pururea, si mai înainte vazând ziua judecatii. Caci de-a pururea frica cea mai mare si îngrijirea chinurilor risipeste cea mai mare parte a placerii si dezmierdarii si ridica sufletul care se pleaca catre dânsa.”

“Nimeni nu se va judeca pentru ca nu le-a stiut, nici se fericeste pentru ca le-a învatat si le-a cunoscut, ci într-acestea fiecare va avea judecata, daca a pazit credinta si daca a împlinit poruncile lui Dumnezeu curat.”

“Sa nu ne trândavim ca Iuda, vânzatorul, care pentru o noapte a pierdut si osteneala vremii trecute. Pentru lenevire Dumnezeu se va mânia asupra noastra.”

“Mai întâi sa cunoastem aceasta, cum ca vrajmasii nu se numesc “diavoli”, adica rai, pentru ca asa au fost facuti ei; caci Dumnezeu n-a facut nici un lucru rau, ci i-a facut buni; dar dupa ce au cazut din cereasca întelepciune, tavalindu-se împrejurul pamântului, pe elini i-a amagit prin naluciri, iar pentru noi crestinii pizmuindu-ne, toate le misca, vrând sa ne împiedice de la înaltarea la ceruri ca sa nu ne suim noi acolo de unde au cazut ei”.

“Când va veni vreo nalucire, sa nu cadeti mai înainte în frica, ci îndraznind, întrebati întâi: “Ce este? Cine esti tu si de unde vii?”, caci este semn al netulburarii a întreba asa. De va fi aratare a sfintilor, deplin te va adeveri pe tine, iar de va fi a diavolilor se va slabi. Diavolul nu poate nimic sa faca, ci se foloseste de ce ai în tine. De aceea pururea rugaciunea sa ai în gând si credinta tare ca Domnul biruie si numele lui Hristos pomenit.” “Domnul este cu mine, de cine ma voi teme?”

“Dar nu se cade sa ne temem de îngrozirile lor, caci prin rugaciuni, postiri si prin credinta întru Domnul acelea cad îndata, însa si dupa ce cad, nu înceteaza, ci iarasi se apropie cu maiestriile si vicleniile. Dar nici asa nu se cade a ne teme de nalucirile acestora, caci nimic nu sunt si repede pier, mai ales daca cineva se îngradeste cu credinta si cu semnul Sfintei Cruci. Dar diavolii nu pot nimic, ci numai cu nalucirile se  ispitesc a ne înfricosa. Ba înca nici asupra porcilor n-au stapânire, caci ei rugau pe Domnul, precum este scris în Evanghelie, zicând: “Da-ne noua voie sa ne ducem în turma de porci”. Si daca nici asupra porcilor nu au stapânire, apoi cu mult mai vârtos nu domnesc peste oamenii cei facuti dupa chipul lui Dumnezeu. Deci, de Dumnezeu se cuvine a ne teme, iar pe diavoli a-i defaima ca pe niste neputinciosi si nicidecum a ne teme de dânsii.”

“Deci începând si pasind pe calea faptei bune, la cele dinainte, nimeni sa nu se întoarca la cele dinapoi, ca femeia lui Lot, mai ales ca Domnul a zis “Nimeni punând mâna pe plug si întorcându-se înapoi, este îndreptat spre Împaratia Cerurilor”. Iar a se întoarce nu este altceva decât ca s-a cait si cugeta iarasi la cele lumesti.”

“Asa el catre toti care veneau la dânsul, de aceasta porunca, adica de a crede în Domnul, a-L iubi si a se pazi de gânduri întinate si de dezmierdari trupesti; a nu se amagi cu saturarea pântecelui, si a fugi de slava desarta, a se ruga adeseori, a cânta psalmi înainte de culcare si a învata pe de rost poruncile din dumnezeiestile Scripturi, apoi a pomeni faptele sfintilor, ca urmând râvnei acestora sa se puna la rânduiala sufletul, aducându-i-se aminte de poruncile lui Dumnezeu. Si mai ales îi sfatuia sa cugete adeseori la graiul Apostolului: “Soarele sa nu apuna întru mânia voastra. Si aceasta de obste s-o socoteasca, ca nu numai întru mânie, ci nici într-alt pacat al nostru soarele sa nu apuna”

Tinerii şi biserica !!!!

       Tinerii şi biserica !!!!

  Cand aducem in discutie problema tinerilor in Biserica Ortodoxă mereu se ridică noi probleme si frământări ce ne dezarmează si ne provoacă la  găsirea de noi soluții
         Începutul construirii unui apuntament durabil intre tinerii zilelor noastre și Biserică nu au făcut altceva decât să identifice problemele cu care se confruntă tinerii.
        CUM îi aduc pe tineri în Biserică? 
        De ce să vină tinerii la biserică? 
        Se scriu multe cărți despre tineri, însă puține despre tineri în contextul vieții bisericești. Se țin conferințe cu și despre tineri, se pun o sumedenie de întrebări, dar rareori se arată cum trebuie aduși efectiv tinerii în Biserică.
        Teologia actuală, în concordanță cu cea a Părinților, trebuie să aibă un efect vizibil hic et nunc, o teologie care cheamă la ortodoxie și se ancorează în ortopraxie
      De ce să vină tinerii la biserică?
      Să vadă Cine este acolo… să primească ceea ce clubul, cercul de prieteni și viața de noapte nu poate oferi, adică Trupul și Sângele Mântuitorului. Să vadă Modelul suprem, despre Care mass-media a uitat să vorbească și L-a înlocuit cu false modele ce promovează non-valori.
      E creștinește să te curățești de patimi și să te eliberezi de viciile ce-ți pot degrada tinerețea; asta e important să îi facem pe tineri să înțeleagă.
      INSĂ CUM????
     Trebuie să fie ancorați intr-o serie de activități care-i arată pe tineri ca și parte activă a vieții parohiale (spovedanie, cateheză, discuţii)
     Știm cu toții că prin Botez devenim membrii ai Trupului lui Hristos, prin Botez, in sens mistic, toți sunt membrii ai Bisericii, dar nu toți sunt activi.
  În parohie o prioritate trebuie să fie menținerea tinerilor ca mădulare vii ale Trupului lui Hristos- Biserica.      Tinerii în Biserică este o expresie ce presupune perpetuarea relației tineri-Hristos si ancorarea acestora în viața bisericească, iar fermentul în această relație enunțată este preotul paroh.
    Însă pentru toate acest lucruri tinerii trebuie sa ajungă la biserică, să participe la sfintele slujbe, să asculte predica, si la final să rămână cu o învăţătură. 


SURSA

 

Sfaturi pentru cei care merg la Biserică

          Sfaturi pentru cei care merg la biserică

1. Prima conditie canonica pentru a merge la Sfanta Biserica este sa te ierti cu toti. Daca merge mama la biserica, sau tata, sa zica : " Iertati-ma, mai baieti ! Iarta-ma, sotie !"

2. A doua conditie canonica. Cand mergi la Biserica sa duci un mic dar din casa ta. Macar o lumanarica, macar un banut, o prescura, un pahar de vin, ce poti. Ca prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserica se binecuvinteaza toata averea ta, caci il dai jertfa lui Dumnezeu.

3. A treia conditie canonica. La biserica este bine sa mergi mai de dimineata, ca sa poti apuca Evanghelia Invierii de dimineata si Slavoslovia. Si totodata daca te duci mai devreme, te poti inchina linistit, nu-i lume multa la biserica, te duci la locul tau fara sa deranjezi slujba.

4. A patra conditie canonica. Totdeauna barbatii in biserica trebuie sa stea in partea dreapta, iar femeile in partea stanga. Si in ordinea aceasta trebuie sa stea in biserica : barbatii batrani in frunte, cei mai putin carunti la spate, cei mai tineri in spatele lor, flacaii si baietii tot asa. La fel si femeile. Iar intre barbati si femei, sa lasati o carare in biserica, ca sa mearga cine vine sa se inchine si sa duca darul la Sfantul Altar.

5. A cincea conditie canonica este sa nu vorbiti in biserica, ca este mare pacat. Daca este mare nevoie sa vorbesti, vorbeste in soapta sau prin semne.

6. A sasea conditie canonica. Daca mergi la biserica, sa nu iesi pana nu se termina slujba. Numai, Doamne fereste, daca esti bolnav, sau daca patesti ceva. Dar altfel sa nu iesi, ca, daca iesi inainte de terminarea Liturghiei, esti asemenea cu Iuda, care a iesit de la Cina de Taina, unde erau la masa Mantuitorul cu Apostolii si s-a dus si L-a vandut pe Hristos. Asa arata Sfantul Ioan Gura de Aur.

7. A saptea conditie canonica pentru cei ce merg la biserica. Cand va inchinati la sfintele icoane, sa nu sarutati sfintii pe fata , ca-i pacat. Nu-i voie. Daca sfantul este pictat in picioare, ii saruti picioarele, daca este pictat pe jumatate, il saruti la partea de jos.

8. A opta conditie canonica. Sa stiti ca dupa ce da preotul binecuvantare de Sfanta Liturghie, nimeni nu mai are voie sa se inchine la icoane in biserica sau sa mai duca daruri la altar, ca este mare pacat.

9. A noua conditie canonica. Crestinii trebuie sa stea in genunchi cand se sfintesc preacuratele daruri, cand se canta : " Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam... !" Altii stau in genunchi si la Evanghelie. Nu-i o greseala. La Axionul Maicii Domnului si la Tatal nostru, atunci se sta. Si dupa ce se canta Tatal nostru se face sarutarea pacii. Asa se facea inainte. Acum in unele biserici s-a uitat.

10. A zecea conditie canonica. Dupa ce-ai primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos, treci la usa diaconeasca, ca acolo sa-ti dea anafora si un paharut de vin. Apoi treceti la strana sau in pridvor, sa va cititi molitfele sau rugaciunea de multumire dupa Sfanta Impartasanie.

11. A unsprezecea conditie canonica. Cel ce a venit la biserica dintr-o familie, se cheama apostolul familiei. El trebuie sa ia sfanta anafora pentru toti cei de acasa.

12. A douasprezecea conditie canonica. Cel ce a fost la sfanta biserica, cand a zis preotul : " Cu pace sa iesim ! Intru numele Domnului" si a facut otpustul, adica sfarsitul Liturghiei, face trei inchinaciuni in mijlocul bisericii si merge acasa.

13. A treisprezecea conditie canonica. Cand mergi acasa, zi o rugaciune la sfintele icoane si cand toti stau la masa, tu sa le povestesti ce ti-a ramas si tie in cap de la biserica. " Uite, a fost Apostolul cutare, Evanghelia cutare; preotul a tinut predica cutare; uite asa a cantat dascalul, asa frumos a fost !", ca sa auda si cei ce n-au putut merge la biserica, din motive binecuvantate.

14. A paisprezecea conditie canonica. Dupa ce ai stat si tu la masa, sa te odihnesti doua ore. Apoi trebuie sa te duci in Duminici si sarbatori sa faci vizite si sa cercetezi pe cei bolnavi si saraci. 

 SURSA

 Paroh: Pr. iconom BOGDAN BELU

Parohia Bârza
Comuna Topleţ, Sat Bârza - Caraş-Severin
E-mail: bisericaortodoxabarza@gmail.com

 

Sfintii Imparati Constantin si Elena

    Luna mai in 21 zile: pomenirea Sfintilor, slavitilor, de Dumnezeu incoronatilor si intocmai cu Apostolii, marilor imparati Constantin (+337) si Elena (+327)

Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma. Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii folosea pe crestini la carmuirea treburilor iparatiei.
    Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu. Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovnicul lui Constantin, ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este mai slaba, decat oastea lui Maxentiu. Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care scria, cu slove alcatuite din stele: "Prin acest semn vei invinge". Iar, in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, a mers la Roma si a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312; si asa, Constantin a eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.
    Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor. Actul acesta mare se numeste "Decretul din Milan".
    Mai tarziu, fericitul Constantin si-a mutat capitala imparatiei, de la Roma, la Bizant. Deci, a zidit din nou aceasta cetate si, impodobind-o cu tot felul de palate, ca pe o adevarata noua Roma crestina numita, apoi, Constantinopol, dupa numele sau. Aceasta cetate, a fost adusa, de Imparatu; Constantin, lui Hristos, ca o roada a credintei sale (330).
    Ca imparat al crestinilor, Constantin a aratat multa ravna si pentru unitatea credintei crestine. Si aceasta s-a vazut pe vremea, ereziei lui Arie, cea mai mare ratacire din viata Bisericii lui Hristos. Arie invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta, Hristos, pentru el, era numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea. Si era mare tulburare in Biserica. Deci, intelegand ca numai prin unitatea credintei, Biserica era un mare sprijin pentru unitatea imparatiei, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie.
    Si a fost ajutat Sfantul Constantin si de evlavia si ravna mamei sale, pe care imparatul a trimis-o la Ierusalim, pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. Si, descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri.
    Multe alte fapte de folos credintei lui Hristos au savarsit marele Constantin si maica sa Elena, pentru care s-au invrednicit a se numi "Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati". Si a murit Sfantul Constantin, dupa ce s-a botezat, la anul 337, cu zece ani in urma mortii mamei sale, Sfanta Elena.

 

Copiii crescuţi în biserică

                                               Copiii crescuţi în biserică
 

Am cunoscut pe cineva care avea 4 copii până în 7 ani şi care participa, duminică de duminică, la Sfânta Liturghie. Ajungea puţin mai târziu, pe la Apostol, dar stătea să-i împărtăşească pe toţi, la sfârşitul slujbei.
 Copiii aceia au crescut în biserică, practic. Pentru ei, a frecventa biserica era ca şi cum ar fi mers într-o casă la un prieten. Erau mititei, dar aşa cuminţei, se jucau lângă mama lor, fără prea mare zgomot.
Multe mame spun că nu-şi duc copiii la biserică, să nu deranjeze slujba. Dar, dacă şi-ar duce pruncii la Biserică de când sunt - chiar şi în perioada prenatală - aceştia nu ar mai face gălăgie. Fac gălăgie în biserică doar atunci când le e teamă de biserică. Atunci când pentru ei la biserică este Doamne-Doamne care, aşa cum le spunem noi de multe ori, îi bate (ceartă etc.) dacă sunt obraznici, sau părintele care „le taie limba" dacă vorbesc sau nu sunt cuminţi, nu e de mirare că au o anumită aversiune sau ţipă atunci când se apropie de părintele.

 

Articol scris de Cristina Sturzu

20.05.2013 Sfantul Mucenic Talaleu

Sfantul Mucenic Talaleu

Sfantul Talaleu a trait in vremea imparatului Numerian (283-284). Tatal lui se numea Veruchie, iar mama sa, Romilia. Ajunge medic, tamaduind bolnavii fara a cere nimic in schimb. In momentul in care Il marturiseste pe Hristos, judecatorul porunceste celor doi tortionari, Alexandru si Asteriu, sa-i perforeze genunchii si sa-l atarne de un copac.

Dumnezeu, prin purtarea Sa de grija, i-a orbit pe tortionari, iar acestia in loc sa-l mutileze pe Talaleu, au gaurit o scandura. Tortionarii au fost biciuiti, pentru ca s-a crezut ca au facut acest lucru intentionat. In urma acestei minuni, cei doi au devenit crestini si au primit moartea prin taierea capului.

Sfantul Talaleu a fost supus mai multor chinuri, iar in cele din urma, a primit cununa muceniciei prin taierea capului. Moastele Sfantului Talaleu sunt prezente in biserica Sfantul Agatonicu din Constantinopol. Mentionam ca Sfantul Talaleu este invocat atat in rugaciunile de la Sfantul Maslu, cat si in cele de la sfintirea apei.

Troparul Sfantului Mucenic Talaleu

Mucenicul Tau, Doamne Talaleu, intru nevointa sa, cununa nestricaciunii a dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori a invins; zdrobit-a si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lui mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfantului Mucenic Ascla;
- Sfintilor Cuviosi: Nichita, Ioan si Iosif, ctitorii Manastirii Hios;
- Sfantului Cuvios Marcu Pustnicul;
- Sfantului Cuvios Talasie.

Maine, facem pomenirea Sfintilor Imparati Constantin si mama sa, Elena.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ

Au trecut aproape 2000 de ani de când, în anul 40 după Hristos, în Scyţia Minor, adică în Dobrogea, a poposit întâiul chemat al lui Iisus Hristos, respectiv Sfântul Apostol Andrei, care a încreştinat poporul român şi, de atunci, poporul nostru nu a fost decât CREŞTIN-ORTODOX. Marele nostru poet naţional, Mihai Eminescu, spunea că: „SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ ESTE MAICA NEAMULUI NOSTRU“. În fapt, strigăm în viaţă, cel mai adesea, două nume: DOAMNE şi MAMĂ, adică, exact de unde ne tragem.

În liniştea dimineţilor de duminică şi în sărbători, (când este cruce roşie în calendar), se aud clopotele Bisericilor, care-i îndeamnă peoameni să nu se lase robiţi de lucruri lumeşti sau amăgiţi de faptepăcătoase, ci să vină la Sfânta Biserică spre a li se da hranăduhovnicească. DUMINICA NU ESTE O ZI A OMULUI, CI ESTEO ZI A DOMNULUI (DIES DOMINICA), ŞI DE ACEEA TREBUIECONSACRATĂ LUI DUMNEZEU. Biserica Ortodoxă este un lăcaşsfânt, este „POARTA DE INTRARE ÎN CER“, iar turlele ei sunt parcă nişte degete uriaşe, care ne arată că acolo sus, în cer, este Cel pe care Îl căutăm şi tot acolo „ADEVĂRATA NOASTRĂ PATRIE“: „UITĂ-TE ÎN STÂNGA ŞI ÎN DREAPTA, DAR MAI UITĂ-TE ŞI ÎN SUS!“ (Sfântul Ciprian).

Omul este format din trup muritor şi suflet nemuritor. „Să punem mai întâi caii şi apoi căruţa, adică mai întâi sufletul şi apoi trupul“. Deci, ne ajung cele şase zile acordate trupului, căci săptămâna are 168 de ore şi, din acestea, măcar două ore să le întrebuinţăm pentru a merge laSfânta Biserică, să-I dăm slavă lui Dumnezeu, pentru ajutorul ce ni l-adat în cursul săptămânii şi să-I cerem cele ce ne mai trebuie spremântuire.

CÂŢI DINTRE NOI FAC ACEASTĂ SOCOTEALĂ?

CÂŢI DINTRE NOI, DIN ACEASTĂ SOCOTEALĂ,

ÎNŢELEG IUBIREA NEMĂRGINITĂ ŞI PURTAREA DE

GRIJĂ A LUI DUMNEZEU ???

Să mergem la Sfânta Liturghie, dar acum, acum când încă mai avem picioare zdravene, când încă mai suntem în putere. „Las’ că mergi duminica viitoare la Biserică“ este îndemnul diavolului. „Nici duminica asta să nu lipseşti de la Biserică“ este îndemnul lui Dumnezeu. A merge la Biserică în fiecare duminică este O DATORIE SFÂNTĂ, este o poruncă. Cea dintâi poruncă a Bisericii ne obligă în acest sens („Să participăm cu evlavie la Sfânta Liturghie, în Duminici şi sărbători“) şi, cu atât mai mult, cea de-a patra poruncă dumnezeiască: „ADU-ŢI AMINTE DE ZIUA ODIHNEI (DUMINICA) SĂ O SFINŢEŞTI…“. Păi, cum sfinţeşti duminica? Dormind? Gătind?Spălând? Mergând la piaţă? Mergând la târg? Lucrând pe câmp? Arând?Prăşind? Săpând?…

Dacă duminica nu mergem la Sfânta Liturghie, înseamnă că-I întoarcem spatele lui Dumnezeu. Iar când sufletele noastre vor ajunge în faţa lui şi vor fi judecate, atunci şi El ne va întoarce spatele zicându-ne: „Mergeţi de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic… Adevărat grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi “

Să luăm aminte la cuvintele unui preot, care ne învăţa că nu trebuie să muncim duminica fiindcă toţi banii câştigaţi, de fapt în păcat, îi vom pierde într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu: pe medicamente, la doctori, pe amenzi la poliţie, ni-i fură hoţii, vine o grindină, vine o secetă mare, o revărsare de ape Şi atunci cu ce ne-am ales? NE-AM ALES CU PAGUBA ŞI CU PĂCATUL ! Amintiţi-vă că Dumnezeu nui-a binecuvântat pe israeliţii lacomi, care au lucrat în ziua de odihnă şi,când au ieşit să adune mană au găsit-o stricată şi plină de viermi. Aşa aurămas israeliţii în corturile lor să-L laude pe Dumnezeu. Aşa să rămânemşi noi creştinii în Biserica Ortodoxă în fiecare duminică să-L lăudăm peDumnezeu. Dacă însă un creştin – ortodox este angajat la un patron şiacesta îl obligă să lucreze duminica, lipsindu-l astfel de slujba Sfintei Liturghii, păcatul şi paguba sunt numai ale patronului.

SĂ NU UITAŢI NICIODATĂ OAMENI BUNI: „SUNTEM

SĂRACI PENTRU CĂ MUNCIM DUMINICA, NU

PENTRU CĂ NU MUNCIM, DECI LUCRUL DE

DUMINICĂ NU ÎMBOGĂŢEŞTE NICIODATĂ PE

NIMENI, CI DIMPOTRIVĂ, ÎL SĂRĂCEŞTE!“

Cineva a fost întrebat de un preot: „Ce faci dumneata Duminica, atunci când ar trebui să mergi la Biserică?“ Şi el a răspuns: „Mă uitla televizor!“ Preotul l-a întrebat: „Ştii dumneata ce înseamnă asta? Înseamnă că ai televizorul în faţă şi pe Dumnezeu în spate! Du-te acum şi mută televizorul în spate şi pe Dumnezeu în faţă!“ Bine maizicea bunica mea: „DUMINICA NICI RĂDĂCINILE DE PĂMÂNTSĂ NU LE SCUTURI“.

Iată ce făceau bunicii şi străbunicii noştri. Sâmbătă spre seară, când bătea clopotul de vecernie, dacă se aflau pe câmp, opreau lucrul, dejugau boii, iar când clopotul se oprea, înjugau boii din nou şi plecau acasă la odihnă până luni dimineaţa. Există oameni şi chiar destul de mulţi, care se ruşinează să meargă la Sfânta Biserică. Ruşinea aceasta este sigur de la diavol, care caută pieirea noastră. Să ne aducem aminte că şi de Noe au râs oamenii când făcea o corabie pe uscat, dar el nu s-a ruşinat, ci a respectat porunca lui Dumnezeu de a face corabia. CEI CARE AU RÂS DE EL S-AU ÎNECAT, IAR NOE A SCĂPAT. Corabia lui Noe cea de odinioară, plutind peste puhoaiele potopului, preînchipuia Sfânta Biserică Ortodoxă = Corabia mântuirii peste puhoaiele pierzării. Deosebirea este că în timp ce corabia lui Noe a fost închisă de Dumnezeu pe dinafară şi nimeni n-a mai putut intra, „Corabia Biserică“, cea cu cruce pe catarg, are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni învălmăşiţi de puhoaiele păcatelor, după cum spunea Păarintele Arsenie Boca. Acolo era Noe, aici este Hristos, iar în valurile păcatelor este ucigaşul înecând pe oameni. Şi noi, asemenea cu Noe, să nu ne ruşinăm a respecta porunca a patra din Decalog şi să ne construim «corabia sufletului». Este bună ruşinea, ba chiar foarte trebuincioasă, dar numai pentru a nu săvârşi fapte urâte şi rele. Diavolul ne ia ruşinea când păcătuim şi ne-o dă când să ne spovedim sau când vrem să mergem la Biserică.

La un mare duhovnic din Ţara Făgăraşului, a venit odată un cetăţean şi i-a zis: - Părinte, am făcut un păcat mare, mare, mare de tot. – Bine, dar poţi să-l spui? – Da (zice el), cum să nu-l pot spune, că doar îl ştie tot satul. – Păi bine, atunci spune-l! – Părinte, am omorât pe un fiu al meu. M-am bătut cu soţia, el s-a băgat între noi şi, fără să vreau, l-am lovit şi a murit. Am făcut pentru asta nouă ani de închisoare. Precum părintele acesta nu dădea mai mult de 3 ani canon, s-a gândit că ajunge cât a stat la închisoare, dar, înainte de a-i da dezlegare să se împărtăşească, l-a întrebat: - Duminica, la Biserică, mergi dumneata? El a zis: – Nuuu! - Dar spui dimineaţa, seara şi la masă rugăciuni? El a răspuns: - Nuuu! - Dar post ţii cel puţin miercurea şi vinerea? El a zis: - Nuuu! Şi atunci părintele i-a spus: - Măi omule, păcatele acestea pe care le faci acum sunt mai mari decât cel dinainte. Pentru că acela l-ai făcut într-o clipă şi fără voia ta, pe când acestea le faci cu bună ştiinţă. Cei care n-au omorât oameni, merg la Biserică, postesc şi se roagă, iar dumneata nu mergi. Deci, nu l-a împărtăşit, nu pentru că omorâse un om, ci pentru că trăia într-un sistem de păcătuire.

OARE CÂŢI DINTRE NOI NU TRĂIESC ÎNTR-UN ASEMENEA

SISTEM DE PĂCĂTUIRE ???

Există şi astăzi mulţi oameni care spun: „Am credinţa mea, nu merg la Biserică, dar cred“. „TU CREZI CĂ UNUL ESTEDUMNEZEU? BINE FACI; DAR ŞI DRACII CRED ŞI SE CUTREMURĂ. VREI SĂ ÎNŢELEGI, OMULE NESOCOTIT, CĂ CREDINŢA FĂRĂ FAPTE MOARTE ESTE?“ (Iacov 2:19-20). Este adevărat că această categorie de oameni nu-L tăgăduiesc pe Dumnezeu cu cuvântul, dar îl tăgăduiesc cu fapta şi aceasta tot TĂGĂDUIRE este. Sau nu ştiţi că cel care calcă o singură poruncă din cele zece date de Dumnezeu pe muntele Sinai prin profetul său Moise, le calcă pe toate?

„PENTRU CĂ CINE VA PĂZI TOATĂ LEGEA, DAR VA

GREŞI ÎNTR-O SINGURĂ PORUNCĂ, S-A FĂCUT

VINOVAT DE TOATE PORUNCILE“ (Iacov 2:10).

Cu toţii ştim că în natură, din două molecule de hidrogen şi una de oxigen rezultă o moleculă de apă, întotdeauna apă, oriunde şi oricând. Este lege. Interesant ! În natură, această lege se respectă cu stricteţe, dar noi oamenii de ce nu respectăm legea dată de Dumnezeu: „ADU-ŢI AMINTE DE ZIUA ODIHNEI (DUMINICA) SĂ O SFINŢEŞTI…“?

Iubiţi credincioşi,

Să ne amintim Evanghelia de la Marcu capitolul 2, versetele 1-12, unde Hristos propovăduia în Capernaum şi când, în casa ticsită de lume, a fost adus de patru oameni milostivi, pe un pat, un om slăbănog. Neputând intra cu el pe uşă, au făcut o deschizătură prin acoperiş şi l-au lăsat cu pat cu tot în faţa Mântuitorului, care, văzând credinţa lor, a iertat păcatele slăbănogului şi i-a zis: „Ia-ţi patul tău şi umblă !“ Ştiind că „La Dumnezeu toate sunt cu putinţă“ (Marcu 10:27), Hristos l-ar fi putut vindeca fiind la casa lui însă rezultă că şi noi, pentru a ne vindeca de slăbănogeala păcatelor noastre, trebuie să mergem la Sfânta Liturghie în fiecare Duminică.

„CINE NU ARE BISERICA DE MAMĂ, NU POATE

AVEA PE DUMNEZEU DE TATĂ“ (Sfântul Ciprian).

Am întâlnit şi o altă categorie de credincioşi, care mergeau Duminica cu regularitate la Biserică, posteau, se rugau, erau cât se poate de milostivi, iertători etc., dar, neştiind că SCOPUL VIEŢII NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA, erau pe punctul de a pierde Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că le lipseau două Sfinte Taine: SPOVEDANIA şi ÎMPĂRTĂŞANIA. Aceste două taine constituie acoperişul casei sufletului şi fără ele nu se mântuieşte nimeni. Să facem „potecă“ până la Biserică împreună cu copiii noştri, care până la vârsta de 7 ani trebuie împărtăşiţi la fiecare 40 de zile, fără spovedanie. După vârsta de 7 ani, intră în rânduiala celor adulţi, adică se spovedesc şi se împărtăşesc cel puţin în cele patru posturi mari ale anului: Sfintele Paşti, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria, Crăciun.

Să nu lipsim nici o Duminică din Biserică pentru că:

CEL CE CINSTEŞTE DUMINICA, CINSTIT VA FI DE

DOMNUL ÎNAINTEA ÎNGERILOR ŞI A OAMENILOR !

 Sursa articolului

SFINŢIRE TROIŢĂ

Sfințire de troiță pe Valea Cernei

O troiță a fost ridicată la hotarul dintre județele Caraș-Severin și Mehedinți, pe Valea Cernei, în apropiere de Băile Herculane. Alături de preoți și diaconi, și de credincioși, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, a oficiat, marți seara, slujba de sfințire, după cum informează TRINITAS TV.
Crucea a fost ridicată prin contribuţia lui Ştefan Stănescu directorul Direcţiei Silvice Caraş-Severin.
La slujbă au participat autorităţi locale precum şi un număr însemnat de credincioşi. La final, toţi cei prezenți au primit iconiţe cu Învierea Domnului.
SURSA

Excursie tematică despre credinţă şi istorie

 În perioada 17-19 mai 2013 Episcopia Caransebeșului organizează, în parteneriat cu Asociația Sf. Ecaterina Oravița, cea de-a doua ediție a excursiei tematice „Credință și istorie pentru toți“.
Pe parcursul celor trei zile participanții vor vizita obiective de interes religios, dar și istoric din Țara Hațegului, precum: Mănăstirea Prislop, Mănăstirea și Cetatea Colț, Complexul Arheologic de la Sarmisegetuza și altele. Proiectul vizează atât copiilor proveniți din familii defavorizate, cât și copiilor merituoși care frecventează centrele de tineret ale Episcopiei Caransebeșului și își propune cunoașterea credinței și istoriei poporului nostru precum și derularea unor activități ludice și de socializare în Biserică. Beneficiarii acestei excursii sunt 35 de tineri și copii de la Centrul de Tineret Reșița Montană și Centrul social „Sf. Ecaterina“ din Oravița
Sursa

Sfinţire Troiţă şi Izvor

Troița și izvorul de la limita județelor Caraș și Mehedinți au fost sfințite de un sobor de preoți

Preasfințitul părinte Nicodim, episcop titular al Episcopiei Severinului și Strehaiei a fost cel care a ținut aproape toată slujba și a sfințit atât troița, cât și izvorul, ajutat bineînțeles de un sobor de preoți. Oamenii bisericii au ținut să le mulțumească celor două familii care au ajutat la ridicarea troiței și le-au închinat câteva rugăciuni pentru sănătatea lor și a famililor.
Sursa
Printre preoţii prezenţi la sfinţire a fost şi Preotul  BOGDAN BELUde la Parohia Bârza, Topleţ

16.05.2013 Sfantul Cuvios Teodor cel Sfintit

Sfantul Teodor cel Sfintit a fost ucenicul Sfantului Pahomie cel Mare. S-a nascut si a crescut pagan in Tebaida de Sus. La varsta de 14 ani paraseste casa parintilor si merge la manastirea Sfantului Pahomie. Mai tarziu se vor calugari atat mama sa, cat si fratele lui. Dupa moartea Sfantului Pahomie, Teodor a fost ridicat de catre obste staret al tuturor sfintelor manastiri intemeiate de staretul sau. Sfantul Teodor cel Sfintit a trecut la cele vesnice pe 16 mai 367.

Troparul Sfantului Teodor cel Sfintit

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Teodor, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului;
- Sfintilor Mucenici Avda si Avdiis, episcopii;
- Sfintilor Mucenici Isaachie, Simeon si Vahtisoiu;
- Sfantului Mucenic Papilin;
- Sfantului Mucenic Petru din Vlaherne;
- Sfantului Nicolae, patriarhul Constantinopolului;
- Sfintei Eufimia;
- Sfantului Mucenic Nicolae din Mezov.

Calendar Ortodox

15.05.2013 Sfantul Pahomie cel Mare

Sfantul Pahomie s-a nascut in Tebaida de Jos (Egipt) si a trait in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337). Ca soldat a luptat in armata imparatului Constantin, in faimoasa batalie impotriva lui Maxentiu. In vremea aceea era pagan. Primeste Botezul si se retrage in pustia Tebaidei, alaturi de pustnicul Palamon. Dupa zece ani de nevointe ajunge in Tabenisi, unde un inger i s-a infatisat inainte imbracat in rasa de schimonah si i-a daruit o tablita pe care se afla inscrisa pravila unei manastiri cu viata de obste. Acest inger i-a poruncit sa intemeieze o astfel de manastire chiar in Tabenisi. Zideste multe chilii, si prin lucrarea Sfantului Duh ele vor ajunge sa fie locuite de monahi.

Numarul monahilor sporeste, incat Pahomie este nevoit sa mai intemeieze alte sase manastiri. Numarul ucenicilor lui a ajuns  aproape la sapte mii. Daca Sfantul Antonie cel Mare este socotit a fi intemeietorul vietii pustnicesti, Sfantul Pahomie este considerat intemeietorul vietii manastiresti de obste.

A trecut la cele vesnice in anul 348, in varsta de 74 de ani. A fost ingropat in manastirea ctitorita de el.

Mentionam ca si metaniile (plecaciune pana la pamant sau ingenunchere si ridicare insotita de semnul Sfintei Cruci si de o rugaciune) sunt atribuite Sfantului Pahomie cel Mare.

Troparul Sfantului Pahomie cel Mare

Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de Dumnezeu, parintele nostru Pahomie; si cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere; slava Celui ce te-a incununat pe tine; slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfantului Cuvios Ahile, episcopul Larisei;
- Sfantului Cuvios Varvar, izvoratorul de mir.
Calendar Ortodox 

14.05.2013 Sfantul Mucenic Isidor

Sfantul Isidor s-a nascut in Alexandria si a fost conducator in armata imparatului Deciu (249-251). Ostasul Iuliu este cel care ii vesteste comandantului armatei ca Isidor este crestin. Lui Isidor i s-a cerut sa renunte la credinta crestina si sa jertfeasca idolilor. Refuza, motiv pentru care i se taie limba. In chip miraculos, chiar fara limba, Isidor Il marturisea pe Hristos. Isidor a fost condamnat la moarte in anul 251. A primit cununa muceniciei prin taierea capului.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Sfintitului Mucenic Terapont;
- Sfantului Mucenic Alexandru din Conducheli;
- Sfintilor Mucenici Alexandru, Varvar si Acolut;
- Sfantului Leontie, patriarhul Ierusalimului;
- Sfantului Mucenic Marcu Criteanul;
- Sfantului Mucenic Ioan Bulgarul.

 Sursa

Calendar Ortodox

Ocrotitorii Bisericii Bârza-Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti pe 29 iunie, dupa o perioada de post, care variaza ca durata, in functie de data Sfintelor Pastilor.
Sfantul Apostol Petru - fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra). Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se si leapada de Hristos cand El este prins spre a fi rastignit. Dupa Inaltarea Domnului, Petru ia cuvantul in adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane.
Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma. Sfantul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, in anul 67, pe 29 iunie.
Sfantul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfantul Pavel a fost elevul invatatului Gamaliel. Pavel locuia in Tars si lupta impotriva crestinilor. Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului i se arata Hristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: "Saule, Saule de ce ma prigonesti?”. Se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfantul Apostol Pavel a pornit in trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc in Sfanta Scriptura. A fost decapitat din porunca imparatului Nero, in anul 67.
Din cauza faptului ca Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost in temnita pentru ca L-au marturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din Romania. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate si din cauza faptului ca cei ajunsi in penitenciare sunt persoane care au gresit fata de Dumnezeu, precum au gresit si ei: Petru S-a lepadat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe crestini.
Maine, serbam Soborul Sfintilor 12 Apostoli si facem pomenirea Sfantului Ierarh Ghelasie de la Ramet.
Sursa: CrestinOrtodox.ro