Învăţătură

          Învăţătură

               Un credincios a observat că atunci când se ducea la Sfânta Biserică să participe la Sfânta Liturghie, alături de paşii lui, în praf, se mai observau alţi paşi, erau paşii Mântuitorului Iisus Hristos.        
             Credinciosul sa îmbolnăvit şi uitându-se în praf n-a mai văzut paşii de mai înainte carei însoţeau pe ai lui şi a zis: Doamne, m-ai părăsit? Nu, s-a auzit o voce de lângă el, acum te-am luat în braţe pentru că eşti bolnav.
             În concluzie, Duminica este adevărata zi de sărbătoare a creştinilor, este o zi de rugăciune, zi de odihnă lăsată de Dumnezeu spre a o serba cu închinare şi fapte bune şi să nu fie schimbată în zi de mers la piaţă, la târg sau la negustorie. 
            Privatizarea, banii şi munca sunt şi ele bune, dar nu spre pângărirea zilelor sfinte. Deci, celor care lucrează duminica sub motiv că ar fi săraci, le putem spune cu certitudine că tocmai de aceea sunt săraci, pentru că lucrează duminica! 
            Pentru a putea merita numele de creştin, nimic să nu ne împiedice de la această SFÂNTǍ DATORIE de a merge la Biserică Duminica, la Sfânta Liturghie, unde se săvârşeşte
jertfa cea fără de sânge a Domnului nostru Iisus Hristos, care se aduce pe Sine jertfă în faţa lui Dumnezeu-Tatăl, ca să ne mai rabde pe pământ! 
            Cei care nu vor să ţină legătura strânsă cu Sfânta Biserică Ortodoxă,
care este maica noastră sufletească, şi nu vin duminicile la Sfânta Liturghie, acele suflete sunt că căzute în primejdia pierzării, întocmai ca pruncul din pântecele mamei, căruia dacă i se întrerupe legătura cu mama este în primejdie şi moare. Hristos a spus: „Cine are urechi de auzit să audă!“ Oare nu ştia Domnul că toţi au urechi? El însă a vorbit despre urechile sufletului, pe care toţi trebuie eă le deschidem, căci vai de cei ce nu vor asculta cât mai este timp, fiindcă mai târziu va fi prea târziu şi în iad în zadar vor auzi.

Predică la Hramul Bisericii Ortodoxe Bârza-Sf.Apostoli Petru şi Pavel

Predică la Hramul Bisericii Ortodoxe Bârza-Sf.Apostoli Petru şi Pavel

29 iunie 2013

Paroh: Pr. iconom BOGDAN BELU

Sfinţire Fântână

Sfinţire Fântână

Astăzi 29 iulie 2013 la Biserica Ortodoxă Bârza a fost sfinţită fântâna  ctitorită de către Fam. Pădină Vasile şi Calistiţa şi Fam.Pădină Petre şi Anca din Comuna Topleţ. 

 Le mulţumim şi Dumnezeu sa le dea multă sănătate.
Întregul album foto de la sfinţire AICI

Fam. Pădină

Cele trei feluri de vieţuire

Cele trei feluri de vieţuire

1. Vieţuirea subfirească - este vieţuirea creştinului care face păcate

mari şi este încă din această viaţă, în adâncul iadului. În această stare

omul are un anturaj de oameni păcătoşi şi este sub influenţa directă a

diavolilor. El nici nu vrea să audă de Dumnezeu, de Sfânta Biserică, de

pocăinţă, ba chiar huleşte cele sfinte. Un astfel de creştin se află în ţara

păcatelor, având pe satana ca stăpân.

2. Vieţuirea firească - este vieţuirea creştinului care trăieşte după

legea morală, pe care a sădit-o Dumnezeu în inima sa.

3. Vieţuirea suprafirească - este vieţuirea în care creştinul, cu

ajutorul Harului Dumnezeiesc primit prin Sfintele Taine, prin credinţă şi

faptele credinţei vieţuieşte suprafiresc. Pentru un astfel de creştin, viaţa

este minunată, harică. Pe cei ce merg la Sfânta Biserică şi participă la

Sfânta Liturghie îi pecetluieşte tainic, cu Sfânta Cruce, Dumnezeu Duhul

Sfânt prin îngerul păzitor şi preot. Aceşti creştini au gânduri, sentimente

şi trăiri duhovniceşti şi alt anturaj. Cei care rămân acasă închinându-se la

idoli prin televizor şi internet (cântăreţi, jocuri, artişti...) sau merg la

cumpărături sau se duc la restaurant, la discotecă, la meci şi la alte

distracţii, îi pecetluiesc în chip tainic diavolii, având gânduri şi trăiri

păcătoare şi anturaje păcătoase.

Iubiţi credincioşi

Iubiţi credincioşi

            Noi creştinii trebuie să mergem la Sfânta Biserică Ortodoxă cu multă dorinţă, pentru că Biserica este mama de obşte a tuturor creştinilor pe care i-a născut prin Taina Sfântului Botez şi i-a hrănit cu laptele credinţei şi cu Sfintele Taine. Creştinii încă sunt datori să meargă la Biserică cu dorinţă, pentru că Biserica Ortodoxă este casa lui Dumnezeu şi locuinţă de obşte a tuturor creştinilor. Aceasta o spune şi Sfântul Ioan Guă de Aur, zicând

"Pentru tine şade preotul în Sfânta Biserică. Pentru

tine stă diaconul ostenindu-se la slujbă. Deci, ce răspuns vei da,

nemergând la Biserică ???“

           Trebuie să mergem la Biserică cu dorinţă, fraţii mei, fiindcă Biserica este rai şi grădină. Că precum tot omul are mare bucurie să intre în vreo grădină frumoasă, cu copaci şi flori de multe feluri, spre veselia inimii lui, aşa şi creştinii se cuvine să alerge la Biserică cu mare bucurie, ca să se îndulcească de frumoasele flori şi învăţături ale dumnezeieştii Scripturi. Că zice Sfântul Ioan Gura de Aur:

„Ce livadă este aşa de frumoasă ca Biserica? Aici nu este Eva care

împiedică, ci Biserica ce ridică şi îndreptează sufletul. Aici nu este

frunza copacilor, ci rodul Sfântului Duh“.

           Se cade, nouă creştinilor, să mergem cu dorinţă la Biserică, pentru că Biserica este ca un praznic unde toţi oamenii se duc să cumpere, să câştige şi să se îmbogăţească. Cu aceeaşi bucurie se cade creştinilor să meargă la Biserica lui Dumnezeu, ca să dobândească, nu aur, argint sau
pietre scumpe care sunt trecătoare, ci cuvinte dumnezeieşti. Se cade, creştinilor, să alergăm la Biserică cu dorinţă, aşa cum aleargă corăbierii la liman când vine primejdia pe mare. Căci Biserica
este liman duhovnicesc, întărit şi fără furtună, şi cei ce aleargă la acest liman scapă de valurile grijilor acestei lumi.
            Se cade nouă creştinilor să mergem la Biserică adeseori, adică dimineaţa şi seara, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. Că dacă proorocul David, fiind împărat şi având grija poporului, se ruga de şapte ori în zi, precum spune psalmul 118, ce lucru mare este dacă creştinii se roagă de două ori pe zi în Biserică ? Iar dacă nu puteţi să mergeţi de două ori pe zi, fiind Biserica departe sau fiind bolnavi sau orice altă pricină binecuvântată, se cade să mergeţi în fiecare duminică şi sărbătoare spre a asculta Sfânta Liturghie şi cuvintele Evangheliei, şi să vă rugaţi împreună lui Dumnezeu.
          Fiindcă este mare ruşine pentru creştini, când neamurile şi păgânii, îndată ce se scoală din somn, se duc să se închine la zeii lor cei mincinoşi, iar creştinii care se închină adevăratului Dumnezeu, nu se duc adesea la Biserică să se închine şi să dea lui Dumnezeu laudă şi
mulţumirea cuvenită.
            Suntem datori, noi creştinii, să mergem la Biserică ca să ne împăcăm şi să ne iertăm cu fraţii voştrii. Că de vom avea vrăşmăşie cu cineva şi nu ne cerem iertare, nu este primită la Dumnezeu jerfa şi rugăciunea voastră. Căci zice Domnul

Dacă vei aduce darul tău la altar şi acolo iţi

vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău

înaintea altarului, şi mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău, apoi

vino şi adu darul tău (Matei 5:23).

           În sfârşit, suntem datori, noi creştinii, să mergem la Biserica lui Dumnezeu, fiindcă Biserica Ortodoxă este singura şi adevărata casă de rugăciune a lui Dumnezeu.
          Unde sunt acum acei creştini care aud sunând clopotele Bisericii, care-i cheamă la sfintele slujbe, iar ei stau acasă nepăsători ? Unde sunt creştinii pe care-i cheamă Biserica la Vecernie, la Utrenie şi la Sfânta Liturghie, iar ei se dedau la beţii la jocuri, la certuri şi la judecăţi? Hristos a iubit Biserica şi s-a jerfit pe Sine pentru ea (Efeseni 5:25), iar noi creştinii lipsim de la Biserică?
Oare nu socotesc că atunci când pot şi nu se duc la Biserică, se despart de ceilalţi creştini ca nişte mădulare putrede ale Bisericii, şi prin aceasta se despart singuri de Hristos.
         Deci, fraţi creştinii, să iubim Biserica lui Hristos şi dacă nu putem să mergem mai des la slujbele Bisericii, să ne ducem măcar de două ori pe săptămână, sâmbăta şi duminica, precum şi în sărbători, cum ne învaţă  Sfinţii Apostoli şi Sfântul Ioan Gura de Aur.

Iată ce trebuie să facă creştinul ortodox, atunci când vine la Sfânta Liturghie

 Iată ce trebuie să facă creştinul ortodox, atunci când vine la Sfânta Liturghie

1 - Să fie împăcat cu toţi.

2. - Să vină de la începutul slujbei.

3. - Să se închini cu evlavie la Sfintele Icoane.

4. - Să sărute Sfinţii din icoane pe faţă, la icoana Maicii

Domnului mâinile iar la icoana Mântuitorului numai picioarele.

5. - Femeile şi fetele să fie îmbrăcate cuviincios şi cu capul

acoperit.

6. - Să aducă ( numai dacă poate) un mic dar la Sfântul Altar:

prescură, lumănări, tămâie, untdelemn, vin şi un pomelnic pentru cei

vii şi cei morţi.

7. - Să se aşeze la locul lui: bărbaţii în partea dreaptă, iar femeile

în partea stângă.

8. - Să nu vorbească în timpul slujbei.

9. - Să nu ieşe afară din Sfânta Biserică, numai în caz de mare

nevoie.

10. - Dacă a început Sfânta Liturghie nu mai are voie să se închini

pe la Sfintele icoane pentru a nu tulbura slujba.

11. - Să asculte cu multă atenţie Sfânta Liturghie.

12. - Cei ce se împărtăşesc, după ce cântă la strană: „Unul Sfânt,

Unul Domn, Iisus Hristos, se închină la chipul cel din icoana pusă

Iconostas, apoi îşi cer iertare celor din jur şi se apropie de Sfântul

Altar“.

13. - Când preotul iese cu Sfântul Potir, să se aşeze în genunchi şi

să zică în gând, o dată cu el rugăciunea: Cred Doamne şi mărturisesc

că Tu eşti cu adevărat... şi celelalte care urmează şi apoi treci în faţa

Sfântului Potir pentru a primi Sfintele Taine.

14. - Să se întoarcă prin partea stângă şi să ia Anafură.

15. - Să meargă la locul său şi când ajunge acasă să nu uite să

citească rugăciunile de mulţumire de după Sfânta Împărtăşanie.

16. - În ziua în care s-a împărtăşit nu mai are voie să mai sărute

icoanele, sau să arunce ceva din gură.

17. - După terminarea slujbei, să meargă acasă, să facă trei

închinăciuni şi să zică rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat să te fericim

...“

18. - Să povestească şi la cei din casă (care din motive

binecuvântate n-au fost la Sfânta Biserică) tot ce-a auzit din Sfânta

Evanghelie, din predica spusă de preot şi din Apostol.

19. - Aşezându-se la masă să spună mai întâi rugăciunea „Tatăl

nostru“.

20. - Să cugete la viaţa veşnică.

Tinerii la Sfânta Biserică

Tinerii la Sfânta Biserică

Tinerii nu vin la Biserică pentru că nu văd rostul acestui lucru. Ei

spun că se poate trăi şi fără Biserică. Nu trebuie criticaţi pentru această

viziune. Nici părinţii lor nu merg la Biserică şi, evident, nu i-au învăţat

de mici cele de trebuinţă despre Dumnezeu. Dacă copilul a fost crescut

fără Dumnezeu, dacă a învăţat că se poate trăi şi fără Dumnezeu, evident

că la maturitate se va întreba ce rost are mersul la Biserică. Însă noi

trebuie să le explicăm tinerilor că mergem la Biserică pentru a ne întâlni

cu Cel ce este pentru noi reperul fundamental în viaţă: Iisus Hristos. Tot omul are nevoie de repere sau principii solide în viaţă, de valori care să

nu se schimbe de la o zi la alta. Toate valorile oamenilor sunt relative şi

pot fi puse în discuţie. Valorile reprezentate de Hristos vin din afara

sistemului omenesc, sunt dumnezeieşti şi sunt deci mai presus de

măruntul cotidian al omului. Cine se întemeiază pe ele va avea stabilitate

şi siguranţă în viaţă, şi ajutor de la Dumnezeu.

Biserica Ortodoxă Bârza-Predică-Sânzienele-Naşterea Sfantului Ioan Botezătorul

Biserica Ortodoxă Bârza-Predică-Sânzienele-Naşterea Sfantului Ioan Botezătorul 

24 iunie 2013

Creştine, pleacă-ţi genunchii şi înalţă o rugăciune...

Creştine, pleacă-ţi genunchii şi înalţă o rugăciune...

„Călătorule, opreşte-te, pleacăţi

genunchii şi înalţă o rugăciune o rugăciune cu Maica Domnului şi

cu toţi Sfinţii către Milostivul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor şi

mântuirea sufletului tău!“ Căci iată ce spune Mântuitorul nostru Iisus

Hristos: „Veniţi la mine cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni

pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci

Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor

voastre“ (Matei 11: 28-29).

Exemple de învăţături greşite care circulă prin popor

Exemple de învăţături greşite care circulă prin popor

- Dacă munceşti în sărbători ca: Iuda, Vârtolomeu, Precupu,

Pârs,covu, dă piatră, grindină şi trăsneşte.

Răspuns: În calendar nu există asemenea sărbători, nici cu cruce

roşie, nici cu cruce neagră, dar oamenii le ţin cu mare grijă. Mai bine

lucrează duminica şi în schimb ţin aşa zisele sărbători (Iuda, Vârtolomeu,

Precupu, Pîrşcovu). Vorba românească: "Scump la tărâţe şi ieftin la

făină", adică dăm importanţă zilelor fără valoare, şi nesocotim duminica.

Iar dacă Domnul vrea să ne pedepsească cu piatră sau grindină, o poate

face oricând vrea EI. Iar când lucrează în sfânta zi de duminica se scuză

aşa: Pe lâng’-o sarbatorea I Câte o chiotorea (Adică ne iartă Dumnezeu

dacă muncim duminica). Nu este adevărat. Porunca a patra nu poate fi

călcată cu astfel de scuze: „Pentru că cine va păzi toată legea, dar va

greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate

poruncile“(Iacov 2:10).

- La o săptămână după Sfântul Ilie este sora Sfântului Ilie.

Răspuns: Sfântul Ilie nu a avut nici o soră. Aşa ceva nu scrie

nicăieri.

- La nouă joi după Paşti să nu se meargă la muncă.

Răspuns: Nici Biserica, nici Sfânta Tradiţie nu îndreptăţesc şi nici

nu amintesc acest lucru. Acest lucru nu s-a pomenit nici în credinţa

iudaică, nici în cea creştină. Şi atunci se naşte clar o întrebare la care vă

rugăm să răspundeţi dumneavoastră: cei care au inventat aceasă

sărbătoare sunt cei leneşi sau cei gospodari?

1000 de inimi

1000 de inimi

Un suflet evlavios regreta odată că n-are 1000 de inimi să le închine

ca prinos de dragoste lui Dumnezeu. „Ia parte la Sfânta Liturghie!“, i-a

zis un tainic glas. „Ia parte la Sfânta Liturghie şi astfel îl vei

preamări pe Dumnezeu mai bine decât dacă i-ai jertfi 1000 de

inimi!“. Într-adevăr, toate laudele ce le poate aduce omul Dumnezeului

său, toate faptele bune la un loc, nu valorează cât o Sfântă Liturghie.

Căci laudele sunt lucruri omeneşti, pe când Sfânta Liturghie este o

lucrare dumnezeiască. Creştinul adevărat nu poate să trăiască fără

participarea la Sfânta Liturghie. Duminică de duminică, sărbătoare

de sărbătoare, acesta lasă grijile lumeşti şi merge să se întâlnească cu

Creatorul său, cerând de la Acesta ajutor, rugându-L totodată să-l

păzească de viclenia diavolului.

Odată, nu demult în vremurile noastre un creştin ortodox se îndrepta

către casă cu maşina lui. La ieşirea dintr-un oraş, un cetaţean i-a făcut

semn cu mâna să-l ia şi pe el, cum se mai spune la ocazie. L-a luat în maşină dar când au ajuns următoarea localitate, trecând prin dreptul unei

Sfinte Biserici Ortodoxe soferul s-a închinat şi a spus: „Doamne, Iisuse

Hristoase, Fiul cel iubit al lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea

Curatei Maicii Tale, şi ale tuturor Sfinţilor, mântuieşte-mă pe mine

păcătosul robul tău“. Cel care se urcase în maşină era de altă credinţă şi

l-a întrebat: „Domnule, ce faci, dumneata vorbeşti cu zidurile?“ Dar

n-a apucat să-i răspundă şoferul că a sunat telefonul pasagerului. După ce

a terminat convorbirea l-a întrebat şoferul pe pasager: „Dar dumneata

ce faci domnule, vorbeşti cu plasticul acela pe care-l ţii în mână,

adică cu celularul? Nu domnule, eu nu vorbesc cu celularul ci prin

intermediul lui vorbesc cu cel mai bun prieten al meu. Ei, vezi şi eu

tot aşa nu am vorbit cu zidurile Sfintei Biserici ci prin intermediul ei

am vorbit cu Dumnezeul meu prin rugăciune“.

Despre cinstirea duminicii

Despre cinstirea duminicii

Doi morari erau rude şi vecini. Unul nu câştiga aproape nimic,

pe când celuilalt îi mergea foarte bine. Într-o zi, morarul cel sărac îi

spuse celuilalt: „Nu ştiu cum se face că tu te îmbogăţeşti necontenit,

pe când afacerile mele merg din rău în mai rău. Celălalt îi zise: Moara

ta are un mare defect. Ce defect are?“ întrebă săracul. „Merge şi

duminica. Adu-ţi aminte de pedepsele cu care ameninţă Dumnezeu pe

cei care necinstesc duminica. Pedeapsa vine încet, dar când a venit,

atunci e venită!“

Cei şase galbeni

Cei şase galbeni

Un ţăran lucra într-o duminică la câmp, în timp ce vecinul său se

ducea la Sfânta Liturghie la Biserică. Primul a început să-şi bată joc de

cel ce mergea către Sfânta Biserică sub motiv că este habotnic. Acesta

însă i-a spus: „Prietene, ce-ai spune dacă eu n-aş avea decât şapte

galbeni şi i-aş da şase unui cerşetor pe care l-aş întâlni? Aş crede că

eşti foarte darnic. Şi ce-ai spune dacă acest cerşetor, în loc să-mi

mulţumească, mi l-ar cere şi pe al şaptelea? Aş spune că este un om de

nimic şi că merită spânzurătoarea“. Atunci vecinul a început să râdă:

„Ei bine, ţi-ai rostit propria osândă, căci din şapte zile câte sunt întro

săptămână, Dumnezeu ţi-a dat şase pentru lucru şi a şaptea vrea să

o sfinţeşti pentru El. Dar tu o vrei şi pe a şaptea pentru tine şi faci

întocmai ca acel cerşetor“.

,,Eu sunt uşa"

,,Eu sunt uşa"

Un părinte îmbunătăţit în cele duhovniceşti spunea că omul deschide 

12.000 de uşi pe an, adică 1.000 de uşi pe lună, iar dacă printre aceste uşi

se găseşte şi uşa Sfintei Biserici, omul îşi acualizează planul spiritual.

Deschizând uşa Sfintei Biserici, ne îndreptăm spre uşa despre care

Mântuitorul Iisus Hristos spunea:

 „Eu sunt uşa, de va intra cineva prin

Mine se va mântui“ (Ioan 10:9).

Mântuitorul nostru Iisus Hristos l-a întrebat pe Sfântul Apostol Petru.......

Mântuitorul nostru Iisus Hristos l-a întrebat pe Sfântul Apostol

Petru: Simone: „Mă iubeşti?“ Sfântul Petru a răspuns:

„Doamne! Tu toate le ştii, Tu ştii că Te iubesc...“ (Ioan 21:15-

17). Această întrebare de conştiinţă se poate pune astăzi şi fiilor

Sfintei Biserici Ortodoxe (adică botezaţi ortodocşi): „Oare, îl

iubiţi voi pe Iisus Hristos şi Biserica lui cea Ortodoxă, voi cei

care nu veniţi să participaţi la Sfânta Liturghie???“

Un credincios a observat că atunci când se ducea la Sfânta

Biserică să participe la Sfânta Liturghie, alături de paşii lui, în

praf, se mai observau alţi paşi, erau paşii Mântuitorului Iisus

Hristos. Credinciosul s-a îmbolnăvit şi uitându-se în praf n-a mai

văzut paşii de mai înainte care-i însoţeau pe ai lui şi a zis:

„Doamne, m-ai părăsit?“ „Nu, s-a auzit o voce de lângă el,

acum te-am luat în braţe pentru că eşti bolnav“.

Prezenţa la Sfânta Biserică Ortodoxă este necesară şi obligatorie pentru orice creştin autentic, fiindcă aici DUMNEZEU ne vorbeşte şi ne binecuvintează prin preoţii creştin ortodocşi care slujesc acolo, după cum rezultă chiar din Sfânta Scriptură: „Cel ce pe voi vă ascultă (adică pe
episcopi şi pe preoţi) pe Mine (Iisus Hristos) Mă ascultă, cel ce se leapădă de voi (adică cel ce se leapădă de episcopi şi de preoţi), de Mine (Iisus Hristos) se leapădă, iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine (adică se leapădă de Dumnezeu Tatăl, deci nu are nici-o legătură cu Sfânta Treime)“ (Luca 10:16).

Cine vine la Sfânta Biserică duminica?

Cine vine la Sfânta Biserică duminica?

Iată ce-i spune Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai: „Scoate-ţiîncălţămintea din picioare tale, că locul pe care calci este sfânt“ (Ieşirea 3:5). 
Locul acela de pe Horeb a devenit sfânt pentru că acolo s-a arătat prezenţa lui Dumnezeu, acolo Dumnezeu a vorbit cu omul, cu Moise. 
Acel Rug Aprins, pentru noi creştinii, este o preînchipuire a Sfintei Biserici Ortodoxe, unde toţi ne descălţăm de răutăţi, de patimi şi de tot felul de păcate, pentru că suntem în faţa lui Dumnezeu, în faţa lui Iisus Hristos prezent acolo în Sfânta Împărtăşanie. 
La Sfânta Liturghie, duminica, vin cei care vor să-şi mântuiască sufletele, vin cei care-L iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos.
 Dragostea nostră pentru Hristos sporeşte şi se întăreşte şi prin cugetarea la patimile Sale. Pentru aceasta este bine să ne gândim în fiecare dimineaţă la una din patimile lui Hristos şi apoi pe parcursul zilei să cugetăm adeseori la ea.
 Prin aceasta vom dobândi darul răbdării, al blândeţii, supunerea pornirilor trupeşti şi dragostea statornică, dătătoare de har, pentru Hristos. 
„Cum îţi petreci timpul?“, l-au întrebat nişte călători pe un pustnic care aproape nu ştia să citească. Pustnicul le-a răspuns: „Mântuitorul mi-a dăruit vedere şi eu pot privesc. La ce priveşti? La patimile lui Hristos.
Ele îmi sunt totdeauna în faţa ochilor. Găsesc în ele tot ce am nevoie şi nimic altceva nu m-a lipit atât de puternic cu dragoste de Domnul meu Iisus Hristos, precum vederea pe care El mi-a dăruit-o“.
 Noi toţi, fără excepţie, putem să urmăm sfatul acestui pustnic.

Cum să ne cercetăm dacă suntem în credinţă?

Cum să ne cercetăm dacă suntem în credinţă?

Cel mai mare păcat al lumii româneşti astăzi este păcatul necredinţei şi asta pentru că cei mai mulţi nu ştiu de Dumnezeu, îl neglijează, fără să aibă conştiinţa faptelor lor.
 Sunt oameni care susţin că au credinţă în Dumnezeu, dar nu ştiu să-ţi spună ce fac ei pentru credinţa lor.
 Sfântul Apostol Iacob spune destul de clar: „Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este“ (Iacov 2:26).
Deci, dacă facem fapte de credinţă, dacă ne rugăm dimineaţa, seara şi la masă, dacă ne rugăm cu rugăciunea minţii, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, dacă spunem mereu rugăciuni în mintea noastră, dacă ne păzim mintea prin
rugăciune, înseamnă că credem.
 Dacă postim în zilele de post, înseamnă că credem.
 Dacă mergem la Biserică în zilele de duminică şi de sărbători, înseamnă că credem. 
Aşadar, oamenii care zic că au credinţă în Domnul Iisus Hristos şi nu împlinesc poruncile Lui, aceia nu au credinţă şi nu-L iubesc pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ne spune prin gura Sfântului Evanghelist Matei 16:26: „Cei va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?“

A patra categorie

O altă categorie de creştini ortodocşi spun că nu vin duminica la

Sfânta Liturghie pentru că nu au timp. Oare aşa să fie? Dar, să gătească,

să spele, să doarmă, să meargă la piaţă, la târg... cum de au timp? Ce se

va întâmpla oare dacă la Înfricoşata Judecată le va zice Iisus Hristos:

„Nu am timp să vă iert fiindcă nici voi nu aţi avut timp să veniţi

duminica la Biserică unde Eu mă jertfeam în faţă lui Dumnezeu Tatăl

ca să vă mai rabde pe pământ. Mergeţi blestemaţilor în focul cel de

veci, gătit vouă şi diavolilor de la întemeierea lumii...“. Unii părinţi îşi

lasă copiii să meargă sâmbătă noaptea la discotecă iar duminică nu-i

trezesc să meargă la Sfânta Liturghie, că doar sunt foarte obosiţi. Vai,

vai, vai! Ce răspuns vor da aceşti părinţi inconştienţi care nu dau copiilor

lor mărgăritarul cel mai de preţ, adică pe Iisus Hristos, care a spus:

Lăsaţi copiii să vină la mine!

O altă parte de creştini ortodocşi nu merg duminica la Sfânta

Liturghie din comoditate (sau altfel spus din lene), motivând că este

departe Biserica. Gândindu-ne că după această viaţă ne aşteaptă judecata

cea dreaptă a lui Dumnezeu, iar după aceea veşnicia raiului sau a iadului,

iată o istorioară lămuritoare în ceea ce priveşte distanţa până la Biserică:

Un călugăr locuia în pustie, la o distanţă de doi Kilometri de apă.

Odată mergând să scoată apă a căzut în întristare şi a spus: „Care este

folosul acestor osteneli? Voi merge să mă sălăşluiesc mai aproape

de apă“. Spunând acest lucru, s-a întors şi a văzut pe cineva care

mergea în urma lui şi îi număra paşii. Călugărul l-a întrebat: „- Cine

eşti tu? - Eu sunt îngerul Domnului - a răspuns acela - şi sunt trimis

să număr paşii tăi şi să-ţi dau răsplată“. Auzind aceasta, călugărul

s-a însufleţit, s-a îmbărbătat şi şi-a mutat chilia şi mai departe la cinci

Kilometri de apă ...\
Iată cum ne demonstrează această istorioară că cei care spun că nu
merg la Sfânta Biserică, la slujba Sfintei Liturghii fiindcă stau departe de
Biserică, îşi caută scuze, dar nu vor avea iertare. Cu atât mai vinovaţi
sunt cei care stau aproape de Biserică. Există unii oameni pe care doar
gardul îi desparte de Sfânta Biserică şi totuşi duminicile şi în sărbătorile
cruce roşie le găseşte vrăjmaşul diavol de lucru numai să nu vină să-şi
umple sufletele de Harul Duhului Sfânt, ca nu cumva să-şi mântuiască

sufletele.

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

DUMINICA SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ :Preotul Ioan

A treia categorie

O altă parte dintre creştini nu vin duminica la slujba Sfintei

Liturghii de teamă că va râde lumea de ei. Nu de gura lumii ar trebui să

ne fie nouă teamă, ci de judecata particulară ce ne aşteaptă şi mai ales de

Înfricoşata Judecată a lui Hristos când se vor vădi în faţa întregii lumi

păcatele noastre multe şi mari, inclusiv absenţele de la Sfintele slujbe

bisericeşti. „Nu te teme de ei: căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice

Domnul“ (Ieremia 1:8). „Dar Domnul M-a ajutat ştiind că nu voi fi dat

de ruşine“ (Isaia 50:7). Ar trebui să ne ruşinăm şi să ne căim de păcatele

pe care le-am făcut în viaţă, căci iată ce zice Mântuitorul nostru Iisus

Hristos: Oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele... (Marcu

8:38). Şi iată ce le putem spune celor care-i batjocoresc pe cei ce merg la

Biserică: Voi, care staţi veşnic nemişcaţi în credinţă, nu dispreţuiţi pe

cei care merg la Biserică, chiar dacă mai greşesc şi ei uneori, fiincă

scrie în Biblie: „Toţi greşim în multe chipuri“ (Iacov 3:2).

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

DUMINICA SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ :Preotul Ioan

A doua categorie

A doua categorie

"O altă categorie de creştini ortodocşi susţin că nu vin duminica la

Biserică motivând că se roagă acasă. Personal eu nu cred că se roagă nici

acasă, aceasta fiind doar o scuză, dar să vedem ce zice Sfântul Ioan

Gură de Aur referitor la această categorie de oameni: „E cu putinţă să

te rogi şi acasă, dar e cu neputinţă să te rogi ca în Sfânta Biserică

Ortodoxă. Nu vei fi ascultat când rogi pe Dumnezeu de unul singur,

aşa cum eşti ascultat când o faci cu fraţii tăi. Căci aici e ceva mai mult:

e unitatea în cuget şi în cuvinte şi legătura iubirii şi rugăciunea

preoţilor“. Şi-apoi acasă chiar dacă se roagă omul, nu are cine să spună

îmbrăcat în veşminte preoţeşti: „Pace tuturor!“; „Harul Domnului

nostru Iisus Hristos şi dragostea Lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea

Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi“; „Binecuvântarea Domnului să fie

peste voi toţi, cu al Său Har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna,

acum şi pururea şi în vecii, vecilor. Amin...“. Dumnezeu ne-a căutat pe

noi şi ne-a găsit. Noi trebuie doar să mergem şi să ne oprim în acel loc

care este cât mai aproape de Dumnezeu, în locul în care El împarte

cele mai minunate Daruri (Trupul şi Sângele Său, Harul Sfântului

Duh...). Din moment ce Hristos ne întinde Potirul Împărtăşaniei prin

uşile împărăteşti ale Bisericii, ce rost are să repetăm cu îngâmfare:

„Oricum, eu îl am pe Dumnezeu în sufletul meu?“.

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

DUMINICA SĂ MERGEM LA SFÂNTA BISERICĂ :Preotul Ioan

Importanţa participării la slujba de Duminică

Importanţa participării la slujba de Duminică

Pentru a putea demonstra că dacă nu participăm la slujba din fiecare duminică a Sfintei Liturghii avem doar o credinţă de suprafaţă, o credinţă superficială, mai întâi am să vă enunţ definiţia religiei. RELIGIA este
comuniunea filială de iubire sfântă dintre Dumnezeu şi om, trăită înlăuntrul inimii şi manifestată în afară prin credinţă, cult, virtuţi şi fapte bune. Aşadar nu este de ajuns să trăim credinţa doar înlăuntrul inimii, ci şi în afară, participând la cultul divin în Sfânta Biserică. Ca preot, vă mărturisesc că am întâlnit un anumit număr de creştini ortodocşi care la întrebarea: „Oare, mergeţi dumneavoastră în fiecare duminică la Biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie?“, mi-au răspuns în mai multe feluri, şi anume
 O primă categorie de creştini ortodocşi mi-a răspuns, plin de sine aşa: „Eu am credinţa mea, nu am nevoie să merg la Biserică. Am o credinţă cum n-are nimeni. Cred din tot sufletul în Dumnezeu“. Şi atunci l-am întrebat pe unul dintre ei: „Spune-ţi-mi vă rog dumneavoastră credeţi în şcoala de şoferi? Iar dânsul mi-a răspuns: „Cum să nu cred, doar toată ziua întâlnim maşinile şcolii de şoferi pe străzile oraşului“. Permis de conducere aveţi?“ Nu, nu am“. „Dar, dacă aţi conduce o maşină fără permis, oare i-aţi putea spune
agentului de circulaţie: Domnule agent, eu nu am carnet, dar cred în şcoala de şoferi cum nu crede nimeni. Ce s-ar întâmpla? Ar urma întocmirea unui dosar penal“. Iată, putem spune fără să greşim, că această categorie de creştini ortodocşi au „o credinţă goală“.

A doua categorie in articolul urmator............

Importanţa zilei de Duminică

Importanţa zilei de Duminică

DUMINICA A SǍVÂRŞIT HRISTOS LUCRǍRILE SALE  MÂNTUITOARE:

Duminica - Mântuitorul investeşte pe Sfinţii Apostoli prin viu grai şi prin pogorârea Sfântului Duh asupra lor cu harul apostolesc, preoţesc şi al duhovniciei (Ioan 20:21-23).

Duminica - se arată lui Luca şi lui Cleopa, săvârşind prima Euharistie în ziua Învieri în faţa lor şi îi împărtăşeşte în Emaus (Luca 24:13-31).

Duminica - se arată celor şapte apostoli la Marea Tiberiadei (Ioan 21:1-22).

Duminica - se arată lui Iacov, tuturor apostolilor şi „la cei peste cinci sute de fraţi“(1Corinteni 15:5-7).

Duminica - s-a arătat Sfâântului Apostol Toma (Ioan 20:24-29)

Duminica - s-a făcut cea mai mare descoperire a lucrurilor care sunt în cer şi care au să vină, în vremea Sfântului Apostol Ioan (Apocalipsa 1:10).

Duminica - Sfinţii Apostoli Apostoli săvârşeau Sfânta Liturghie (Fapte 20:6-7; 1Corinteni 16:1-2).

Porunca a patra

Porunca a patra

Moise a primit pe muntele Sinai, Tablele legii, adică cele zece porunci dumnezeieşti. Porunca a patra din Decalog spune aşa: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei (duminica, ziua Domnului), ca s-o sfinteşti“.... Aşadar, această poruncă ne cere ca în fiecare săptămâână să păstrăm o zi de odihnă închinată cinstirii lui Dumnezeu. A sfinţi ziua de odihna stă în puterea noastră, a fiecăruia, care doreşte să trăiască cu Dumnezeu. Dacă cineva ne-ar întreba: „de când se ţine duminica drept zi de sărbătoare?“, noi ar trebui să-i răspundem aşa: 
„Creştinii au ţinut duminica drept zi de rugăciune şi de odihnă, chiar de la Învierea Domnului. Iată cum citim în Sfânta Scriptură:  „Iar în ziua cea dintâi a săptămânii (duminica), când noi – adică ucenicii – ne-am adunat să frângem pâinea, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de
vorbă şi şi-a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii“ (Faptele Apostolilor 20:7). 
„Să frângem pâinea“, înseamnă că ucenicii se adunau să săvârşească în fapt Sfânta Liturghie şi să se împărtăşească, în zilele de duminică.

Neştiinţa nu este o scuză

Motto: „Adevăratul semn al morţii sufleteşti este

îndepărtarea de slujbele Bisericeşti. Omul care şi-a

pierdut interesul pentru Dumnezeu, mai înainte de toate

începe să evite mersul la Biserică, la început tinde să

vină la slujbe mai târziu, iar apoi încetează de tot să mai

intre în Sfânta Biserica Ortodoxă a lui Dumnezeu“

(Cuviosul Varsanufie de la mănăstirea Optina).

Iată ce se spune într-una din Sfintele Evanghelii: „Atunci, intrând în corabie, Iisus a trecut înapoi şi a venit în cetatea Sa“ (Matei 9:1).Intrând în corabie... Iată şi viaţa noastră - nu este altceva decât o mare,nestatornică, furtunoasă! Nu în zadar se spune într-o cântare bisericească: „Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strig către Tine: scoate din stricăciune  viaţa mea, Mult Milostive!“ (irmosul glasului 6, cântarea a 6-a). Marea preînchipuie viaţa noastră, iar corabia este simbolul Sfintei Biserici Ortodoxe cu crucea pe catarg şi cu Mântuitorul Iisus Hristos la cârma sufletelor noastre

„Rămâi în Sfânta Biserică Ortodoxă şi nu vei fi trădat de

Biserică; iar de fugi din Biserică, nu este vinovată Biserica. Că de

vei fi înăuntrul Bisericii, nu intră lupul; iar de vei ieşi afară te va

pierde fiara. Nu este de vină stâna la aceasta, ci nerăbdarea şi

necredinţa ta; că nimic nu este mai tare decât Biserica. Nădejdea

ta să fie Biserica: mânturiea ta să fie Biserica; scăparea ta să fie

Biserica, căci este mai înaltă decât cerurile şi mai desfătată decât

pământul şi niciodată nu îmbătrâneşte, ci întotdeauna înfloreşte“.

Sfanta Treime- POVESTE

Motto:
" Si iar a inceput Iisus sa-i învete (...). si cu multe pilde ca acestea le vorbea lor, dupa cum puteau pricepe. Iar, fara pilda, nu le graia."

Sfanta Evanghelie dupa Marcu
(IV, 1, 33-34)

---Un om simplu calatorea pe un drum de tara, in tovarasia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul si-a aratat o nedumerire:
--- Cuvioase parinte, nu pot intelege cum de in Sfanta Treime sunt trei Persoane care formeaza Una singura. Cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei persoane unite, nedespartite, dar fara a se amesteca una cu cealalta?
--- Fiul meu, îi raspunse cu rabdare preotul, sunt si lucruri mai presus de gandirea noastra pacatoasa. însa ceea ce spui nu este atat de greu de priceput. Sa privim, de exemplu, soarele! Sa zicem ca sfera de foc, ce dainuieste acolo de veacuri, este Tatal. Apoi, sa spunem ca lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi, caldura, care vine tot de la soare pentru a ne incalzi, sa zicem ca ar fi Sfantul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încalzeste mereu sufletele înghetate de rautate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina si cu caldura lui nu sunt unul si acelasi lucru si, cu toate acestea, cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare? La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Unul si Acelasi Dumnezeu, Caruia noi, credinciosii, ne inchinam. Omul, ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinita. Dar omul este doar o creatura si întelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Insa oamenii mandri pacatuiesc îndraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate, mai devreme sau mai tarziu, le sunt accesibile. Omul credincios stie insa, ca nu mintea si nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.

"Nadejdea mea este Tatal,
Scaparea mea este Fiul,
Acoperamantul meu este Duhul Sfant.
Treime Sfanta, marire tie!"
(Sfantul Ioanichie)

„În fiecare duminică să mergem la Sfânta Biserică!“

„În fiecare duminică să mergem la Sfânta Biserică!“

CUVINTELE UNUI PREOT: De foarte multe ori vine câte un credincios la mine şi îmi spune: „Părinte, ce pot face că nu-mi merge bine deloc, cred că am făcături?“. Şi atunci eu îl întreb:

 „Ca să lămurim această problemă a făcăturilor, spuneţi-mi mai întâi dacă mergeţi în fiecare duminică la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie“

.„Nu, părinte, de ce să mint, că m-ar bate dumnezeu!“

„Dar posturile de miercuri şi vineri la ţineţi?“
„Câteodată, foarte rar, doar vinerea.
„Dar v-aţi spovedit şi v-aţi împărtăşit cel puţin de patru ori pe an, în cele patru posturi mari?“
„Nu, părinte, asta chiar n-am făcut-o din copilărie“.
„Vă rugaţi şi dumneavoastră dimineaţa, la prânz şi seara, când vă aşezaţi şi când vă sculaţi de la masă?“
„O, nu părinte, păi lucrul ăsta nici măcar n-am ştiut că trebuie făcut“.
„V-aţi făcut sfeştenie la casa unde locuiţi măcar o dată pe an?“
„N-am făcut-o niciodată“.
„Aveţi candelă în casă?
„Nu, n-avem candelă“.
„Dar icoane aveţi pe pereţii camerelor unde locuiţi?“
„Nu avem pe pereţi, avem numai din acelea mici, pe care le ţinem în portofel să ne meargă bine“. Şi atunci i-am spus:

„Iată că nu ai făcături, ci ai puţinătate de credinţă, adică

dumneata eşti creştin ortodox doar prin Taina Sfântului Botez, în rest

te comporţi ca şi un păgân care nu vine duminica la Sfânta Biserică,

pentru că de fapt el nici nu crede în Iisus Hristos“.

Cuvintele Parintelui Cleopa

 "Am întâlnit şi o altă categorie de credincioşi, care mergeau Duminica cu regularitate la Biserică, posteau, se rugau, erau cât se poate de milostivi, iertători etc., dar neştiind că SCOPUL VIEŢII NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA erau pe punctul de a pierde Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că le lipseau două Sfinte Taine: SPOVEDANIA şi ÎMPĂRTĂŞANIA. Aceste două taine constituie acoperişul casei sufletului şi fără ele nu se mântuieşte nimeni. Să facem „potecă“ până la Biserică împreună cu copiii noştri, care până la vârsta de 7 ani trebuie împărtăşiţi la fiecare 40 de zile, fără spovedanie.
 După vârsta de 7 ani, intră în rânduiala celor adulţi, adică se povedesc şi se împărtăşesc cel puţin în cele patru posturi mari ale anului: Sfintele Paşti, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria, Crăciun.
Să nu lipsim nici o Duminică din Biserică pentru că: CEL CE CINSTEŞTE DUMINICA, CINSTIT VA FI DE DOMNUL ÎNAINTEA ÎNGERILOR ŞI A OAMENILOR !   

CINE NU ARE BISERICA DE MAMĂ, NU POATE AVEA PE DUMNEZEU DE TATĂ“ (Sfântul Ciprian)

Să ne amintim Evanghelia de la Marcu capitolul 2, versetele 1-12,

unde Hristos propovăduia în Capernaum şi când, în casa ticsită de lume,

a fost adus de patru oameni milostivi, pe un pat, un om slăbănog.

Neputând intra cu el pe uşă, au făcut o deschizătură prin acoperiş şi l-au

lăsat cu pat cu tot în faţa Mântuitorului, care, văzând credinţa lor, a iertat

păcatele slăbănogului şi i-a zis: „Ia-ţi patul tău şi umblă !“ Ştiind că

„La Dumnezeu toate sunt cu putinţă“ (Marcu 10:27), Hristos l-ar fi

putut vindeca fiind la casa lui, însă rezultă că şi noi pentru a ne vindeca

de slăbănogeala păcatelor noastre, trebuie să mergem la Sfânta Liturghie

în fiecare Duminică.

„CINE NU ARE BISERICA DE MAMĂ, NU POATE

AVEA PE DUMNEZEU DE TATĂ“ (Sfântul Ciprian).

Iubiţi credincioşi

                                                              Iubiţi credincioşi

Există şi astăzi mulţi oameni care spun: „Am credinţa mea, nu merg la Biserică, dar cred“. „TU CREZI CĂ UNUL ESTE DUMNEZEU? BINE FACI; DAR SI DRACII CRED SI SE CUTREMURĂ. VREI SĂ ÎNŢELEGI, OMULE NESOCOTIT, CĂ, CREDINŢA FĂRĂ FAPTE MOARTE ESTE?“ (Iacov 2:19 20). Este adevărat că această categorie de oameni nu-L tăgăduiesc pe Dumnezeu cu cuvântul, dar îl  tăgăduiesc cu fapta şi aceasta tot TĂGĂDUIRE este.

OARE CÂŢI DINTRE NOI NU TRĂIESC ÎNTR-UN ASEMENEA

SISTEM DE PĂCĂTUIRE ???

Este adevărat că această categorie de oameni nu-L tăgăduiesc pe Dumnezeu cu cuvântul, dar îl tăgăduiesc cu fapta şi aceasta tot TĂGĂDUIRE este.

Sau nu ştiţi că cel care calcă o singură poruncă din cele zece date de Dumnezeu pe muntele Sinai prin profetul său Moise, le calcă pe toate?

Cu toţii ştim că în natură, din două molecule de hidrogen şi una de oxigen rezultă o moleculă de apă, întotdeauna apă, oriunde şi oricând.

Este lege. Interesant ! In natură această lege se respectă cu stricteţe, dar noi oamenii de ce nu respectăm legea dată de Dumnezeu: „ADU-TI AMINTE DE ZIUA ODIHNEI (DUMINICA) SĂ O SFINŢEŞTI...“?

Învăţături

"
 Cineva a fost întrebat de un preot: „Ce faci dumneata Duminica, atunci când ar trebui să mergi la Biserică?“ Şi el a răspuns: „Mă uit la televizor!“ Preotul l-a întrebat: „Ştii dumneata ce înseamnă asta?
Înseamnă că ai televizorul în faţă şi pe Dumnezeu în spate! 
Du-te acum şi mută televizorul în spate şi pe DUMNEZEU în faţă
Zicea bunica mea: „DUMINICA NICI RĂDĂCINILE DE PĂMÂNT SĂ NU LE SCUTURI“.                                                                                                                                                          ''


Iată ce făceau bunicii şi străbunicii noştri. Sâmbătă spre seară, când bătea clopotul de vecernie, dacă se aflau pe câmp, opreau lucrul, dejugau boii, iar când clopotul se oprea, înjugau boii din nou şi plecau acasă la odihnă până luni dimineaţa. Există oameni şi chiar destul de mulţi, care se ruşinează să meargă la Sfânta Biserică. Ruşinea aceasta este sigur de la diavol, care caută pieirea noastră. Să ne aducem aminte că şi de Noe au râs oamenii când făcea o corabie pe uscat, dar el nu s-a ruşinat, ci a respectat porunca lui Dumnezeu de a face corabia. CEI CARE AU RÂS DE EL S-AU ÎNECAT, IAR NOE A SCĂPAT. Corabia lui Noe cea de odinioară, plutind peste puhoaiele potopului, preînchipuia Sfânta Biserică Ortodoxă = Corabia mântuirii peste puhoaiele pierzării. Deosebirea este că în timp ce corabia lui Noe a fost închisă de Dumnezeu pe dinafară şi nimeni n-a mai putut intra, „Corabia Biserică“, cea cu cruce pe catarg, are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni învălmăşiţi de puhoaiele păcatelor. Acolo era Noe, aici este Hristos, iar în valurile păcatelor este ucigaşul înecând pe oameni. Şi noi, asemenea cu Noe, să nu ne ruşinăm a respecta porunca a patra din Decalog şi să ne construim «corabia sufletului». Este bună ruşinea, ba chiar foarte trebuincioasă, dar numai pentru a nu săvârşi fapte urâte şi rele. Diavolul ne ia ruşinea când păcătuim şi ne-o dă când să ne spovedim sau când vrem să mergem la Biserică.

CUVINTELE UNUI PREOT

CUVINTELE UNUI PREOT

Să luăm aminte la cuvintele unui preot, care ne învăţa că nu trebuie să muncim duminica fiindcă toţi banii câştigaţi, de fapt în păcat, îi vom pierde într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu: pe medicamente, la doctori, pe amenzi la poliţie, ni-i fură hoţii, vine o grindină, vine o secetă mare, o revărsare de ape
Şi atunci cu ce ne-am ales? NE-AM ALES CU PAGUBA ŞI CU PĂCATUL !
Amintiţi-vă că Dumnezeu nu i-a binecuvântat pe israeliţii lacomi, care au lucrat în ziua de odihnă şi, când au ieşit să adune mană au găsit-o stricată şi plină de viermi.
Aşa au rămas israeliţii în corturile lor să-L laude pe Dumnezeu.
Aşa să rămânem şi noi creştinii în Biserica Ortodoxă în fiecare duminică să-L lăudăm pe Dumnezeu. Dacă însă un creştin - ortodox este angajat la un patron şi acesta îl obligă să lucreze duminica, lipsindu-l astfel de slujba Sfintei Liturghii, păcatul şi paguba sunt numai ale patronului.

SĂ NU UITAŢI NICIODATĂ OAMENI BUNI: „SUNTEM SĂRACI PENTRU CĂ MUNCIM DUMINICA, NU PENTRU CĂ NU MUNCIM, DECI LUCRUL DE DUMINICĂ NU ÎMBOGĂŢEŞTE NICIODATĂ PE NIMENI, CI DIMPOTRIVĂ, ÎL SĂRĂCEŞTE!“

Cuvinte de învăţătură

Cuvinte de învăţătură

Să mergem la Sfânta Liturghie, dar acum, acum când încă mai avem picioare zdravene, când încă mai suntem în putere. „Las’ că mergi duminica viitoare la Biserică“ este îndemnul diavolului. „Nici duminica asta să nu lipseşti de la Biserică“ este îndemnul lui Dumnezeu. A merge la Biserică în fiecare duminică este O DATORIE SFÂNTĂ, este o poruncă. Cea dintâi poruncă a Bisericii ne obligă în acest sens („Să participăm cu evlavie la Sfânta Liturghie, în Duminici şi sărbători“) şi, cu atât mai mult, cea de-a patra poruncă dumnezeiască: „ADU-ŢI AMINTE DE ZIUA ODIHNEI (DUMINICA) SĂ O SFINŢEŞTI...“.
Păi cum sfinţeşti duminica?
 Dormind?
 Gătind?
 Spălând? 
Mergând la piaţă?
 Mergând la târg?
 Lucrând pe câmp? 
Arând?
 Prăşind?
 Săpând?.
Dacă duminica nu mergem la Sfânta Liturghie înseamnă că-I întoarcem spatele lui Dumnezeu. Iar când sufletele noastre vor ajunge în faţa lui şi vor fi judecate, atunci şi El ne va întoarce spatele zicându-ne:  Adevărat grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi “

......DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ

                   La un mare duhovnic din Ţara Făgăraşului, a venit odată un   
                   cetăţean şi i-a zis: - Părinte, am făcut un păcat mare, mare, mare de   
                   tot. - Bine, dar poţi să-l spui? - Da (zice el), cum să nu-l pot spune,   
                    ca doar îl ştie tot satul.Păi bine, atunci spune-l.
                - Părinte, am omorât pe un fiu al meu. M-am bătut cu soţia, el s-a   
                    băgat între noi şi, fără să vreau, l-am lovit şi a murit. Am făcut   
                    pentru asta nouă ani de închisoare. Precum părintele acesta nu   
                   dădea mai mult de 3 ani canon, s-a gândit că ajunge cât a stat la   
                    închisoare, dar, înainte de a-i da dezlegare să se împărtăşească, l-a   
                    întrebat: - Duminica, la Biserică, mergi dumneata? El a zis:   
                  - Nuuu! - Dar spui dimineaţa, seara şi la masă rugăciuni? El a   
                   răspuns: - Nuuu! - Dar post ţii cel puţin miercurea şi vinerea? El a   
                     zis: - Nuuu! Şi atunci părintele i-a spus: - Măi omule, păcatele   
                    acestea pe care le faci acum sunt mai mari decât cel dinainte.   
                  Pentru că acela l-ai făcut într-o clipă şi fără voia ta, pe când   
                  acestea le faci cu bună ştiinţă. Cei care n-au omorât oameni,   
                  merg la Biserică, postesc şi se roagă, iar dumneata nu mergi.     

 Deci, nu l-a împărtăşit, nu pentru că omorâse un om, ci pentru că   
        trăia într-un sistem de păcătuire.   

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

                     CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

 

„ÎN AFARA BISERICII NU EXISTA MÂNTUIRE“ (Sfântul Ciprian) şi ca atare: „Să nu părăsim Biserica noastră Ortodoxă precum este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult cu cât vedem că se apropie ziua aceea“ (Evrei 10:25).
 „SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ ESTE MAICA NEAMULUI
DUMINICA NU ESTE O ZI A OMULUI, CI ESTE O ZI A DOMNULUI (DIES DOMINICA), ŞI DE ACEEA TREBUIE CONSACRATĂ LUI DUMNEZEU
Omul este format din trup muritor şi suflet nemuritor. „Să punem mai întâi caii şi apoi căruţa, adică mai întâi sufletul şi apoi trupul“.
Deci, ne ajung cele şase zile acordate trupului, căci săptămâna are 168 de ore şi, din acestea, măcar două ore să le întrebuinţăm pentru a merge la Sfânta Biserică, să-I dăm slavă lui Dumnezeu, pentru ajutorul ce ni l-a dat în cursul săptămânii şi să-I cerem cele ce ne mai trebuie spre mântuire.
CÂŢI DINTRE NOI FAC ACEASTĂ SOCOTEALĂ? 
CÂŢI DINTRE NOI, DIN ACEASTĂ SOCOTEALĂ, ÎNŢELEG IUBIREA NEMĂRGINITĂ ŞI PURTAREA DE GRIJĂ A LUI DUMNEZEU ???
Să mergem la Sfânta Liturghie, dar acum, acum când încă mai avem picioare zdravene, când încă mai suntem în putere. „Las’ că mergi duminica viitoare la Biserică“ este îndemnul diavolului. „Nici duminica asta să nu lipseşti de la Biserică“ este îndemnul lui Dumnezeu. A merge la Biserică în fiecare duminică este O DATORIE

Epistola a doua soborniceasca a Sfantului Apostol Petru

Epistola a doua soborniceasca a Sfantului Apostol Petru

DIN BIBLIA PENTRU COPII 

Scara virtutilor crestine

Har voua si pacea sa se inmulteasca, intru cunostinta lui Dumnezeu si a lui Iisus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie, facandu-ne sa cunoastem pe Cel care ne-a chemat prin slava Sa si prin puterea Sa.

Cu aceasta, El ne-a harazit fagaduinte mari si de mare pret, ca prin clc sa va faceti partasi dumnezeiestii firi si sa scapati de stricaciunea poftei celei din lume. Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta si adaugati la credinta voastra fapta buna, iar la fapta buna cunostinta, la cunostinta infranarea, la infranare rabdarea, la rabdare evlavia, la evlavie iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca dragostea.

Caci daca aceste lucruri sunt in voi si tot sporesc, ele nu va vor lasa nici trandavi, nici fara roada in cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Iar cel care nu are acestea este orb, nevazand departe, si a uitat de curatirea pacatelor lui de demult. Pentru aceea, fratilor, siliti-va cu atat mai vartos sa faceti temeinica chemarea si alegerea voastra, caci, facand acestea, nu veti gresi niciodata (1, 2-10).

Despre invatatorii mincinosi

Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul, Care i-a rascumparat, isi vor aduce lor o grabnica pieire. Multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita. Din lacomie va vor amagi pe voi cu vorbe viclene. Dar osanda lor, de mult pregatita, nu zaboveste si pierzarea lor nu dormiteaza.

Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu lanturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti pana la judecata si n-a crutat lumea veche, ci a pastrat numai pe Noe, ca al optulea propovaduitor al dreptatii, cand a adus potopul peste cei fara de credinta, si cetatile Sodomei si Gomorei, osandindu-le la distrugere, le-a prefacut in cenusa, dandu-le ca o pilda nelegiuitilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea in desfranare, a celor nelegiuiti, l-a izbavit, pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi cu zi, din faptele lor fara de lege, chinuia sufletul sau cel drept; aceasta ne invata ca Dumnezeu stie sa scape din ispite pe cei binecredinciosi, iar pe cei nedrepti sa-i pastreze, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii (2, 1-9).

Epistola intai soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

Epistola intai soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

din biblia pentru copii 

Dumnezeu este lumina

Si aceasta e solia pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El. Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.

Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi (1, 5-10).

Dumnezeu este iubire

Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel care nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.

In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar, de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.

Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau, si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii. Cine marturiseste ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi.

Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el. In aceasta este desavarsita intre noi iubirea, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi in lumea aceasta, in iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica merge alaturi cu pedeapsa, iar cel care se teme nu este desavarsit in iubire.

Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai. Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel care nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: Cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau (4, 7-21).